Unul dintre talentele premierului Ponta este acela de a emite sofisme pe bandă rulantă, cu zâmbetul pe buze. Nu știu dacă va intra în istorie ca lider al celui mai cinstit guvern al României, așa cum a promis cândva, dar tind să cred că va fi ținut minte pentru stilul alunecos cu care evită întrebările directe, ocolește acuzațiile cele mai flagrante și își minimalizează sau discreditează adversarii. Vreau să ofer aici un studiu de caz.

Mai întâi, faptele: ieri, președintele Băsescu a trimis înapoi la Parlament legea privind statutul parlamentarilor, reclamând faptul că aceasta ar permite ca un parlamentar să rămână în funcție în pofida unei decizii de incompatibilitate a ANI, atâta vreme cât decizia respectivă nu este contestată de către parlamentarul în cauză și apoi confirmată în instanță. De asemenea, noua lege ar permite ca parlamentarii să nu fie afectați de eventuale decizii de conflict de interese venite din partea ANI, din același motiv.

Ce răspunde premierul Ponta? În primul rând, spune el, întorcând legea la Parlament, președintele

Băsescu refuză micșorarea bugetului Parlamentului.

Este adevărat că noua lege conține prevederi privind ajustarea bugetului Parlamentului la numărul mai mare de membri rezultat în urma alegerilor din decembrie. Dar asta nu invalidează problema reclamată de președinte. În general, ar fi un dezastru ca președintele să aplice următorul principiu: dacă o lege conține niște prevederi bune, atunci eventualele ei defecte trebuie ignorate și legea trebuie promulgată cât mai rapid.

Gândiți-vă la următoarea situație. Parlamentul aprobă o lege cu două articole:

1)     Salariile parlamentarilor se calculează în funcție de prezența în Parlament.

2)     Toți cetățenii al căror nume începe cu litera B vor plăti un impozit pe venit de 100%.

Presupunând că o astfel de lege nu ar fi contestată la Curtea