Charles Maurice de Talleyrand-Périgord s-a născut la 2 februarie 1754, la Paris. A fost unul dintre cei mai cunoscuţi şi mai influenţi politicieni şi diplomaţi ai Franţei. După studiile teologice, a devenit preot, iar mai apoi episcop de Autun, dar, în timpul revoluţiei franceze, a abandonat viaţa ecleziastică şi a trecut la viaţa laică.

A ocupat diferite funcţii: consilier, ambasador, ministru de externe şi preşedinte al Consiliului de miniştri. A servit sub mai multe regimuri, rămânând în istorie ca o persoană extrem de controversată.

Charles Maurice de Talleyrand-Périgord a fost unul dintre cei mai de seamă şi mai huliţi oameni de stat din istoria Franţei. După ce a trecut prin revoluţia franceză, epoca napoleoniană şi perioada Restauraţiei, spre sfârşitul vieţii, în memoriile sale, Talleyrand scria următoarele: „Am cugetat îndelung şi m-am oprit la ideea de a sluji Franţa în orice situaţie s-ar fi aflat; în toate situaţiile era de făcut ceva bun. De aceea nu-mi fac nici o mustrare că am servit sub toate regimurile, de la Directorat până la epoca în care scriu”.

Pentru unii, Talleyrand a fost omul care nu s-a temut de schimbare, fiind capabil să se adapteze oricărei situaţii. Pentru alţii, numele Talleyrand a devenit sinonim cu viclenia şi lipsa principiilor. Una dintre multele acuze care i-au fost aduse a fost că nu a avut un crez, o conduită clară după care să se ghideze, fiind astfel mereu „de vânzare” şi mult prea flexibil. I-au mai fost puse sub semnul întrebării cheltuielile fabuloase pe care le făcea, precum şi sursa veniturilor capabil să le susţină. Mai apoi i s-a reproşat faptul că a renunţat la haina preoţească, după care căsătoria, precum şi „haremul” de femei care l-a înconjurat toată viaţa.

Talleyrand a experimentat America în momentul în care aceasta abia se născuse ca naţiune, pentru a s