"Londra e destul de mare pentru intreaga lume". Asta mi-a zis-o primul coleg de apartament pe care l-am avut in capitala Albionului, un mos de 55 de ani dependent de heroina si cocaina. Om de treaba, imi cerea 70 de lire pe saptamana pentru o camera intr-un apartament primit pe moca de la consiliul Islington. Era vara si lucram ziua la o agentie de publicitate si noaptea la un ziar de muzica. Ajungeam acasa pe la unu si plecam inapoi la opt jumate dupa trei ore de somn.
Ma intelegeam bine cu Larry si beam cu el cat de des puteam. Avea o gramada de povesti de spus si o situatie familiala nasoala, asa ca eu eram la vremea aia singurul lui prieten. Larry a facut puscarie 8 ani in total pentru diferite infractiuni si are trei copii si doua iubite, ambele foste sotii. I-a cunoscut pe Freddie Mercury si Mick Jagger in anii 70 si pentru bani a fost baiat bun la toate in slujba unui mafiot din Essex cand a fost si inchis – unde datorita relatiilor a fost tratat preferential – si a calatorit prin toata lumea inainte sa i se revoce pasaportul la a doua condamnare, pentru contrabanda cu ceva, nu mai retin exact ce.
Auzind pe viu o asa experienta, n-am avut de ales decat sa iau notite pana a inceput sa se repete. Am platit primele 3 saptamani in bani si urmatoarele 4 in bere, dupa care i-am luat sacoul gri care imi venea la fix si m-am mutat intr-un hostel ca sa nu ma apuc serios de droguri.
Deviez. Daca tot e pro bono, m-am gandit ca am mana libera.
Londra e destul de mare pentru toata lumea. Adevarul ironic din expresia asta mi-a tasnit pe tricou abia dupa vreo luna, cand mancam curry la microunde la biroul ziarului si m-am trezit numit editor online. Redactia era intr-un beci din Whitechapel, in mijlocul unei comunitati musulmane conservatoare, care nu a fost niciodata incantata de prezenta noastra sau de muzica pe care o ascultam m
