Mereu surprinzătoare, întotdeauna prilejuind descoperirea unor nume noi care nu numai că posedă tehnica, meşteşugul de a scrie pentru scenă, ci şi arta de crea texte cu adevărat valoroase, impresionante prin idee, stil, emoţie, literatura dramatică poloneză de azi e din nou prezentă pe afişul unui Teatru din România.

E vorba de astă dată despre Teatrul Maghiar de Stat “Csiky Gergely” din Timişoara care, graţie spectacolului cu piesa Gardenia, ne prilejuieşte întâlnirea cu felul de a scrie al Elžbietei Chovanek. Scriitoare şi piesa se slujesc de metafora unei plante sensibile, o floare cu miros de iasomie, extrem de delicată, cum nu se poate mai specială specială şi mai greu de îngrijit, spre a ne vorbi despre cât de uşor poţi eşua în viaţă. O singură eroare şi vulnerabila plantă se ascunde în sine, refuzând să înflorească a doua oară. O singură eroare şi o viaţă de om ajunge să fie irosită.

Asemenea gardeniei se manifestă şi femeile al căror destin sinuos e relatat în piesă. E vorba despre patru generaţii ale aceleiaşi familii, despre patru femei care în tinereţe au fost frumoase, generoase, pline de idealuri, dornice să se bucure de viaţă. Dar care au avut neşansa de a se naşte în momente nepotrivite, de a se îndrăgosti de bărbaţi ce nu le-au meritat, care s-au folosit de ele, le-au trădat, le-au înşelat, le-au făcut să simtă gustul amar, înecăcios al nefericirii şi al înfrângerii.

Femei a căror vină principală e aceea de a fi femei şi de a da naştere, în urma unor iubiri-fulger, a unor accidente, a unor violuri tot unor fete sortite aceluiaşi destin nefericit. Unele, precum străbunica (al cărei destin începe în Polonia din vremea Primului Război Mondial), ori nepoata şi-au aflat consolarea în băutură, altele, aşa cum e cazul Fiicei, s-au închis în ele, au devenit rele, intolerante, făcând rău mai întâi din dorinţa de a face bine fiinţelor care le