Bătăi, abuzuri, nereguli financiare, furturi, consum de alcool sau substanţe toxice. Pe scurt, o lume care ar trebui să creeze cel puţin o aparenţă de normalitate pentru „copiii nimănui”. În realitate însă o lume în care copiii instituţionalizaţi sunt biete „piese” mutate pe tabla de şah a unui sistem bolnav şi putred: Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Maramureş, condusă de „onor” de eternul Nicolae Boitor. În ciuda numeroaselor scandaluri care îmbracă „matrioşca” DGASPC, „baronul Boitor” şi acoliţii lui rămân neclintiţi în jilţuri. Până când? Boitor, onoarea te obligă: dă-ţi demisia!

Într-o ţară cu adevărat democrată, un şef de instituţie îşi dă demisia la primul scandal în care poate exista o culpă personală sau a sistemului pe care îl „păstoreşte”. Iar dacă bunul simţ nu-l ajută să se decidă, îl ajută şefii: îl dau afară.

În România, un şef de instituţie poate rămâne în funcţie nestingherit în ciuda oricărui şi oricâtor scandaluri. Vreţi exemple? Vă dăm: Nicolae Boitor şi Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Maramureş.

Lista neregulilor din instituţie pe care „Măria Sa” o păstoreşte e atât de lungă, încât abuzurile de orice fel s-au banalizat. De ani buni, direcţia lui Boitor a devenit celebră din cauza unor evenimente extrem de grave: un copil a decedat în urma unui incediu în localitatea Lăpuş, un asistat de la Centrul de Îngrijiri şi Asistenţă din Poienile de sub Munte a fost opărit, o fetiţă din Centrul de Recuperare şi Reabilitare pentru Persoane Adulte cu Handicap din Sighetu Marmaţiei (CRRPAH) a fost violată, incendiile izbucnite la Casele de Tip Familial situate pe străzile George Bilaşcu şi Hollosi Simon din Baia Mare, tânărul de 19 ani mort într-o Casă de Tip Familial din Vişeu de Sus, minora din Sighet abuzată. Peste toată această harababură în care copiii mor,