Din nefericire pentru aceasta natiune, din '90 pana azi, nu s-a putut bucura de lideri politici ale caror figuri sa fie demne de "batut" in timbre asezate cu smerenie si recunoastere in clasorul pretios al neamului.
E unul dintre motivele pentru care societatea romaneasca nu mai este vioaie si expansiva ca in a doua jumatate a veacului al XIX-lea, ci alterata si deloc exuberanta. Ducem si acceptam o politica sub posibilitatile acestei tari.
Despre ateul credincios neintinarii idealurilor socialismului s-a scris si s-a vorbit dincolo de saturatie. Cam la fel de luxuriante sunt analizele in cazul Emil Constantinescu, considerat cel mai bun presedinte din epoca Iliescu. Guvernarile de sub augustele lor sceptre au fost in aceeasi mediocra nota.
Astazi, Traian Basescu si Victor Ponta sunt la ani lumina, valoric vorbind, de pilonii in jurul carora s-a consolidat Romania moderna, cum ar fi bunaoara Carol I si Nicolae Titulescu. De altfel, celor dintai cred ca nici nu le pasa de acest urias ecart.
Alte conditii, conjuncturi diferite, timp comprimat, istoria e doar pentru manuale, sunt tot atatea explicatii prin care ar respinge comparatiile. Cu mentiunea ca Traian Basescu poate invoca diferentele dintre monarhie si republica. Totusi, reprezinta tara la cel mai inalt nivel. Cu tot lestul sau de imagine provenit din blestemul recunoscut de apartenenta comunista.
Victor Ponta are o varsta ce ii permite sa invete din greselile comise, sa le recunosca si sa nu le repete. De va fi in stare s-o si faca. Are de partea lui majoritatea confortabila din Parlament. Mai putina hotarare si destula pripeala, atunci cand momentul o cere, sunt carente evidente.
Pentru inaintasii evocati, demnitatea, respectarea cuvantului, onoarea, interesul natiunii, alte sanatoase principii erau piatra de bazalt. Nu insemnau discursuri
