Municipiul Slatina era, pânǎ de curând, un fief al PDL. Mai ales, dupǎ ce Darius-Bogdan Vâlcov fusese ales primar în 2004 şi 2008. La parlamentarele din 2008, PDL câştigase aici peste 50% din voturi. Odatǎ cu plecarea lui Vâlcov la USL (în aprilie 2012), electoratul slǎtinean a devenit şi el pesedist.
La localele din iunie, Vâlcov a fost reales, de data asta pe listele USL – nu chiar cu 82%, ca în 2008, ci cu un “modest” 67%. La parlamentarele din decembrie, în municipiul Slatina, Darius Vâlcov, acum candidat pentru Senat, a obţinut 73% din voturi, iar candidatul ARD – 9%. O primǎ concluzie: când e vorba sǎ aduleze un lider local, electoratul nu ştie de ideologii, nu-l priveşte cǎ e de stânga sau de dreapta.
Postul de primar devenind vacant (Vâlcov a optat pentru funcţia de senator), s‑au organizat alegeri parţiale pentru funcţia de primar. Nominalizarea PSD pentru aceastǎ funcţie a fost cel puţin surprinzǎtoare: Minel Prina, viceprimarul în funcţie. Dar nu aceastǎ calitate ne intereseazǎ, ci cea de fost director al Direcţiei Tehnice a primăriei, poziţie din care a atribuit ilegal 18 contracte pentru execuţia unor lucrǎri. Pentru asta, a fost condamnat definitiv, în 7 decembrie 2012, la patru ani de închisoare şi interzicerea unor drepturi, inclusiv cel de a fi ales în funcţii publice. Condamnat, dar… cu suspendare.
Care e mesajul pe care-l transmite PSD electoratului slǎtinean, şi nu doar acestuia? Cǎ nu-i e jenǎ sǎ promoveze personaje corupte, cǎ este un partid care se sprijinǎ pe corupţie. De data aceasta nu mai e vorba despre prezumţii, avem de-a face cu o condamnare definitivǎ. Din motive obscure, ea a fost pronunţatǎ cu suspendare (fostul sǎu şef, viceprimarul Gabriel Diaconu, a fost condamnat pentru aceleaşi fapte, tot la patru ani, dar cu executare), dar fapta de corupţie este constatatǎ. Omul e un infractor şi, conform sentinţei, e oblig
