În general cumpăr ouă de la fermele din Seini. Au ceva magazine în Baia Mare. Preţul nu prea diferă, acum, faţă de oferta celor de la magazine sau de la alţi furnizori. Dar cele de la Seini sunt „L”, adică mai mari. Până la urmă, un avantaj. De asemenea, erau destul de proaspete. De ceva vreme încoace, ouăle de la Seini nu prea mai sunt proaspete. Dacă spargi oul, se împrăştie în farfurie cu o veselie ce te face să strâmbi din nas. Deşi eram sigur că e aşa, m-am uitat la inscripţiile de pe ou. Cu lupa, că la liber nu se vede nimic. Nu ştiu de ce nu fac alea mai mari să le vadă tot poporul. Evident că sunt din categoria trei, respectiv din alea ce erau stresate, dar acum stau în baterii pe pământ şi într-un spaţiu mai mare. Cred!

Altfel spus, nimic în plus faţă de ce a fost atunci când era scandalul cât China. Acum, nu mai zice nimeni, nimic. Ouăle stau în galantare, chiar dacă sunt la prima mână, fără intermediari, deoarece sunt destul de scumpe şi nici proaspete nu prea sunt. Nu îi înţeleg pe cei care comercializează ouă. Logica comercială spune că un produs perisabil, aşa cum este oul, trebuie vândut rapid. Dacă cel care cumpără nu poate plăti cât vrei, reduci preţul, că este mai economic să vinzi mai mult şi mai ieftin, decât mai puţin, dar mai scump. Oamenii ăştia nu îşi fac calculele elementare din motive care îmi scapă.

La fel se întâmplă şi cu carnea. Stau cotletele, fleicile, pulpa şi alte părţi din porci şi vită în galantarele magazinelor, a hipermarket-urilor. Stau. Devin stătute şi de o culoare dubioasă, dar nu se mişcă preţul. Aş fi curios câtă carne şi ouă aruncă producătorii de la noi. Cu siguranţă o parte din aceste produse compromise intră în prepararea unor mezeluri sau altfel de semipreparate. Nu putem să vedem, deoarece sunt protejaţi de legi şi oameni ai legii. Legumele sunt înfiorător de scumpe şi injectate cu tot felu