Din motive de linişte maritală mă uit din ce în ce mai des la o emisiune pe tipul OTV care este difuzată în fiecare seară pe Antena 1. Nu pot să trec de starea de greaţă şi de retard mintal indus atunci când o văd pe grasa asta pe nume Ioana Tufar sau Tufaru. Nu mai târziu de luni seara tema discuţiei era starea de igienă a Ioanei, care se pare că este mai mult decât precară. Telespectatorilor le era arătată această morsă umană stând în cadă şi stropindu-se cu banana de la duş pe ghearele de la picioare, în timp ce se freca în zona axială cu un deodorant. Ioana îşi lua angajamentul că se va spăla de acum încolo şi că va fi curată, iar totul ne era împachetat sub forma unui reportaj. Mi-e milă de băiatul care făcea voice-over la materialul cu Ioana. Între timp, în studio, această Ioana era dojenită de fosta nevastă a lui Silviu Prigoană şi de o bătrânică cu privire la jegul pe care îl prezenta între degetele de la picioare şi pentru „mărarul” de pe lăbuţe. În tot acest timp, această scrofiţă retardă privea spre camere şi-şi scotea dinţii lungi şi galbeni la înaintare, mândră parcă de faptul că a ajuns subiect de presă.

Stând pe canapea şi privind spre jegul TV, mi-a dat seama că văzusem o ştire pe Facebook, în cursul zilei, când eram încă la redacţie, cu privire la această Ioana. Era ceva despre ceara Ioanei şi, la acel moment, chiar mă gândeam: „Ce mai fac ăştia pentru rating, merg cu Ioana Tufar la epilare!”. Ei bine, luni seara, la emisiunea cu pricina, am aflat că este vorba despre ceara din urechile Ioanei, acel clei care se strânge acolo când nu te speli.

Rău am mai ajuns! De la emisiunile serioase care, la sfârşitul anilor ’90 şi începutul anilor 2000, erau difuzate pe toate posturile de televiziune, care dezbăteau teme serioase despre buget, Parlament, preşedinte sau cheltuirea banului public, am ajuns să ne uităm la zeci de copii