În ultima vreme aţi remarcat, probabil, şi dumneavoastră, dragi cititori, intensificarea atitudinilor ostile faţă de comunitatea rromă. Nu mai departe de acum o lună, o asociaţie din Timişoara oferea fiecărei ţigănci în stare să procreeze (adică având vârsta cuprinsă între 11 şi 50 de ani) suma de 300 de lei, dacă acceptă să se sterilizeze.
Evident, preţul era atât de derizoriu, având în vedere că, prin comparaţie, francezii le ofereau ţigăncilor noastre 300 de euro doar ca să se care acasă, cu tot cu puradei, încât nimeni n-a dat curs propunerii. Ieri, un consilier PNL nici măcar n-a mai adus vorba de bani (ce vreţi, or fi ajuns ei la guvernare, dar nu-s bani de salarii şi pensii, darămite de scopit pirande!), ci a propus direct sterilizarea femeilor rrome care au prea mulţi copii.
Fiindcă suntem cetăţeni europeni, asemenea măsuri ne-au indignat profund. Ca să vă spun sincer, eu n-am mai fost aşa de indignat de când mi-a ciordit un cetăţean cu ten măsliniu – egiptean sau algerian, probabil – portofelul pe maşina 331, sensul de mers spre Piaţa Presei. Astfel de măsuri sunt inadmisibile într-un stat de drept! Cum să-i spui cetăţencei Vitrina, cetăţencei Mercedesa sau cetăţencei Expertiza: „Fă, nu mă mai împuiaţi, că vă ia mama dreacu’ şi vă legăm trompele de nu vă vedeţi!”? Ce inimă să ai ca să faci asta? De piatră să fii şi tot ţi se înmoaie inima văzând cum dintr-o casă de paiantă vin brusc spre tine vreo douăj’ de puradei, urlând: „Dă şi mie un leu, să trăiască copilaşii matale, că ne-o băut taicu’ toată alocaţia!” Poţi să-i lipseşti pe aceşti copilaşi de bucuria de a mai avea unul, doi, cinci sau zece frăţiori? Aia e, că nu poţi, deşi mulţi ar vrea! Şi, cine ştie, poate că vor şi reuşi, dacă într-o zi la cârma ţării se va instala vreun tiran care, în loc să danseze geamparale cu ţigăncile, o să le trimită la sterilizare chimică!
Ce-o să se întâ
