Pentru că ne oferă exact ceea ce ne-a lipsit mai mult atâta amar de vreme, adică bani, confort şi un pic de relaxare. Pentru că sunt mereu aproape de noi, fizic şi moral.
Pentru că putem fi siguri că banii noştri sunt în siguranţă în seifurile lor şi pentru că ştim că banii aceia vor produce alţi bani cu ajutorul dibăciei angajaţilor lor.Pentru că ştiu cum să ne răsplătească atunci când dăm dovadă de fidelitate în relaţia cu ele şi pentru că ştiu să ne înţeleagă şi să nu ne pedepsească atunci când mai călcăm strâmb. Pentru că sunt sincere, pentru că se ţin de cuvânt, pentru că nu încearcă să ne impună nimic, pentru că ne lasă să facem ce vrem atât timp cât nu încălcăm nici o regulă dinainte stabilită. Pentru toate acestea iubim băncile, băncile din visele noastre, băncile care au existat candva, a inceputurile capitalismului nostru tarziu.
Astăzi, cu excepţia unei relative încrederi în ceea ce priveşte depozitele(încredere generată în primul rând de faptul că statul garantează aceste economii) , nimic nu mai este valabil.
Mai dau băncile credite? Nici vorbă, nici măcar reclame la credite nu mai vezi. Mai poţi fii sigur că o bancă nu-ţi măreşte, când ţi-e lumea mai dragă, dobânda deşi poate ar trebui să o scadă? Când te uiţi la miile de clienţi care se judecă pe această temă ai spune că nu.
Îşi răsplătesc băncile în vreun fel clienţii fideli? Da, aplicându-le un comision de retragere de numerar chiar şi celor care şi-au ţinut depozitul până la scadenţă şi chiar dacă acel depozit a fost făcut pe o perioadă lungă(este doar un exemplu, există multe alte situaţii asemănătoare).
Mai este banca un partener, atunci când percepe penalităţi pentru înârzieri de o singură zi la plata ratei? Nu.
Mai este banca un partener atunci când îţi cere bani pentru a face ceea ce trebuia, oricum, să facă? Evident nu, şi aici ajungem la ceea ce a
