Dincolo de Aiud, suiţi pe culmile povârnite ale Munţilor Apuseni, oamenii sunt mai aproape de Dumnezeu. Până şi lumina se rânduieşte mistic şi desenează pe largile poiene, acoperite cu zăpadă, icoane de linişte şi de reculegere. Poate că pare exagerat ce spun, dar în Apuseni nu poţi fi ateu. Asta poate explică fervoarea religioasă a moţilor, iar bisericile vechi, de secole, stau drept mărturie.
Am avut prilejul să vizitez, în preajma Ajunului de Crăciun, satul Geogel, din comuna Ponor şi bineînţeles am trecut pragul Bisericii de lemn Sf. Arhangheli, considerată monument istoric. În acest sat răsfirat, am înţeles că forţa credinţei e de necuprins, iar oamenii locului, avându-L numai pe Dumnezeu alături, nu pot fi decât puternici.
Satul pitit printre cuşmele de zăpadă ale munţilor
La Geogel, timpul pare că s-a oprit pe loc. Această aşezare micuţă din Ţara Moţilor pare o plângere în surdină revărsată în doine sau oftată în rugăciuni către Dumnezeu. Magia locului, cu drumuri ce nu par prietenoase pentru vizitatori, te face să îşi aminteşti că veşnicia s-a născut la sat. Nu prea departe de lumea dezlănţuzită, adică de oraşul Auid, satul stă pitit printre coamele Apusenilor, în jurul Bisericuţei de lemn, mândria localnicilor. Ajungem în centrul satului, unde se află şcoala, căminul cultural şi nelipsita crâşmă. Lângă şcoală tronează un panou pe care se află date despre Biserica “Sf. Arhangheli“ - obiectiv turistic.
Monument transformat
Biserica a fost edificată în 1751, an consemnat pe ancadramentul uşii de la intrarea de sud, spre naos. Biserica de lemn „Sfinţii Arhangheli” a suferit în timp transformări importante. Din construcţia ridicată atunci s-a mai păstrat naosul, acoperit cu o boltă semicilindrică şi pronaosul. În 1823, din necesitatea măririi spaţiului, pronaosul a fost cuprins în naos, adăugându-se o
