În mod paradoxal, bugetul pe 2013, primul al actualei guvernări, face corp comun cu cele din perioada 2010-2012, axate pe mult contestatele măsuri de austeritate. Paradoxal apare doar în raport cu modul în care guvernarea USL-istă s-a autoprezentat faţă de guvernarea anterioară, pentru că altfel „corpul comun” era obiectiv şi inevitabil nu numai deoarece consecinţele măsurilor de austeritate se vor resimţi ani şi ani, dar şi fiindcă totul în România acestor ani se derulează de fapt pe baza aceluiaşi program idiot al FMI.

În baza acestuia, ajustările într-adevăr necesare, cerute de dezechilibrele masive, au fost făcute începând din 2010 nu pe seama celor ce creaseră aceste dezechilibre - respectiv, băncile şi nesăbuiţii lor debitori care, prin creditele de consum fără noimă, generaseră rapid un consum abrupt fără producţie şi, în lipsa acoperirii interne, un deficit halucinant de cont curent extern – ci, în mod cu totul nedrept, pe seama unor nevinovaţi şi chiar neimplicaţi: salariaţi prin tăierea salariilor, pensionari prin îngheţarea pensiilor şi, culmea culmilor, contribuabili prin majorarea TVA! Dacă salariaţii şi pensionarii beneficiaseră de măriri de salarii şi pensii în perioada boom-ului consumului stimulat de credite – şi, într-o măsură, ajustările trebuiau să-i vizeze –, contribuabilii nu aveau însă nici o legătură cu problema! În schimb, cei vinovaţi (băncile şi nesăbuiţii lor debitori) au fost complet protejaţi. Asta pentru că dl Isărescu, în parohia căruia se produseseră ravagiile, l-a găsit pe dl Boc căruia să-i pună pe cap curăţirea grajdurilor.

De pe margine, USL striga împotriva măsurilor luate de dl Boc, dar nicidecum nu viza nedreptatea protejării celor vinovaţi, ci susţinea că pentru ajustări ar fi fost suficiente niscai ipotetice reduceri ale evaziunii fiscale şi ale cheltuielilor bugetare cu bunuri şi servicii. Venit