Singurul punct fix de legătură dintre România şi Bulgaria, Podul Prieteniei, devine pe zi ce trece tot mai greu de traversat din cauza gropilor. Dacă bulgarii au refăcut carosabilul pe partea lor de pod, românii pun “plombe”, în plină iarnă, alergând cu arzătorul ataşat la butelie.

Gropile de pe partea românească a Podului Prieteniei, care leagă Giurgiu de Ruse, apar ca ciupercile după ploaie. Traficul intens a erodat asfaltul vechi de ani de zile, iar pentru a ajunge teafăr de cealaltă parte ai nevoie de suspensii bune, îndemânare şi nervi de oţel.

“Pentru ce ne iau toate taxele astea nu înţeleg. Pentru gropi? Nici nu ştii dacă ajungi dincolo că ai impresia că se rupe” susţine unul dintre tiriştii care trec des prin punctul de trecere a frontierei Giurgiu – Ruse.

La vânătoare de gropi, cu mătura şi butelia

Oficial, partea românească a Podului Prieteniei se află în reparaţii însă în afară de unul dintre piloni în jurul căruia se află schelă şi de un strat nou de vopsea pe primii metri ai grilajului mâncat de rugină nu există prea multă activitate din cauza iernii.

Care iarnă nu-i împiedică însă pe “stomatologii carosabilului” să arunce două lopeţi de bitum, să îl încălzească pe loc şi să-l îndese în găurile rânjite pe pod.

“Ar trebui să le fie ruşine autorităţilor pentru modul în care a ajuns să arate podul ăsta. Unde se duc toţi banii încasaţi pe taxă? Şi dacă tot e mai mare decât la bulgari, de ce nu se întorc o parte şi pentru îmtreţinerea lui?!” se întreabă un alt şofer.

Un singur pod, taxe diferite

Ajungem la celălalt subiect “fierbinte” legat de pod. Dacă bulgarii au redus începând cu 1 iunie 2011 taxa pentru turisme de la şase euro la doi euro, noi taxăm pentru acelaşi serviciu cu şase euro.

Ca să mergi în Bulgaria (sau în România) şi să te întorci ai nevoie aşadar de opt euro, aproape 40 de lei.

Deşi