Băncile centrale şi politicienii din America, Asia şi Europa par să-şi fi făcut datoria. Frica a dispărut de pe pieţe. Banii se îndreaptă masiv către fondurile care vor face plasamente în equity în 2013 şi anii următori. Luna ianuarie a fost luna recordurilor pe burse; ianuarie 2013 fiind a douăsprezecea cea mai bună lună din 1950 până azi; indicele Standard&Poors a crescut de la începutul anului cu 5%. Precedentele istorice arată că, din 1950 cu o singură excepţie, în anii în care piaţa a crescut în ianuarie cu peste 4% şi în restul anului s-au înregistrat creşteri - cel mai adesea de două cifre. Deşi există şi explicaţii logice pentru astfel de corelaţii, nu există garanţia că istoria se va repeta.

La noi dispariţia fricii se traduce ,ca de obicei, în dezorientare la nivelul decidenţilor economici. Nimănui nu-i este clar dacă trebuie să aibă curaj şi mai ales cât curaj să aibă. Unde mai trebuie aplicate măsuri de austeritate şi cum trebuie stimu­lată creşterea? - este dilema guvernării eco­nomice în 2013.

Pe partea austerităţii / măsurilor struc­tu­rale: Primele 100 de zile, în care se pot lua mă­surile dure dar necesare în orice gu­ver­nare, trec repede. Măsurile luate până acum s-au oprit pe undeva pe la creşterea impo­zitelor locale şi nu vizează decât în mică mă­sură problemele legate de pier­de­ri­le com­paniilor de stat. Insolvenţa la Hidro­electrica a fost un precedent bun, care a dat semnalul că problema e abordată se­rios. Acum însă ne am încurcat într-o îm­părţire a minis­te­re­lor care face neclare atribuţiile şi res­pon­sa­bilităţile, iar angajările de mana­geri pro­fe­sio­nişti eşuează în angajarea de clienţi poli­tici (în unele cazuri cu avizul unor firme de resurse umane bine plătite).

Pe partea stimulării creşterii, întrebarea nerostită este: "Până unde poţi înfrunta FMI- ul şi în ce măsură îţi poţi asuma riscul politi