Majorarea cu 10 procente a accizei la bere nu se poate pune în seama grijii pentru sănătatea ţării, şi nici pentru sporirea taxelor colectate în vederea reeşapării bugetului. Nu este decât o altă măsură luată aiurea în detrimentul ficaţilor greu încercaţi ai consumatorului român, care în lipsa banilor necesari achiziţionării unei halbe va fi nevoit să-şi spele greţurile matinale c-o şliboviţă din electrozi ori naiba ştie ce zaibăr la pastilă pritocit prin garaj de vreun vecin descurcăreţ. Că tot veni vorba de ochiul dracului, când e vorba de berea noastră cea de toată zilele, pâinea lichidă pe care strămoşii noştrii romani o primeau gratis, statisticile sunt cutremurătoare şi ne aruncă în coada Europei. Potrivit lor, pentru români licoarea fermecată este de 3,7 ori mai puţin accesibilă decât media bătrânului continent, urmaşii lui Decebal fiind nevoiţi să muncească juma de ceas pentru a linge o halbă, pe când unui irlandez constipat sunt suficiente opt minute.
Creşterea accizelor ar fi părut cât se poate de firească pentru femeia fără ţâţe din galantare, şi anume berea fără alcool, sau tăriile fără caracter făcute din tot soiul de chimicale ucigaşe. Cum berea fără alcool nu are trecere, la sugestia creditorilor internaţionali guvernul a pus taxa pe cea mai vândută băutură de ,,divertisment” de la noi. Iar asta nu sună deloc bine pentru căldurile ce ne pasc odată cu venirea verii. Şi nici pentru consumatorii ce vor resimţi din plin scăderea calităţii produselor de profil, pentru că berarii în încercarea de a menţine preţul la nivelul actual, vor ,,dilua” reţetele. La fel ca la meniul zilei, unde semipreparatele de calitate îndoielnică fac legea.
Aş vrea ca la 1 aprilie, dată din care s-a anunţat odioasa creştere a accizelor pe bere să văd pe toate posturile un Breaking News în care să se anunţe că totul n- a fost decât o glumă nevinovată. Asta ar fi o
