Maestrul George Sârbu împlineşte astăzi 76 de ani. Cea mai mare parte a acestora maestrul şi i-a dedicat pasiunii sale pentru folclorul muzical, instrumentistul, dirijorul, muzicologul dăruindu-se cu întreaga măsură a puterilor sale folclorului bucovinean, în special, chiar dacă obârşia sa este botoşăneană şi a vieţuit şi lucrat o vreme la Bacău.

Opera sa, căci nu greşim când îi aşezăm activitatea sub o asemenea haină, se risipeşte în frumuseţea de câteva minute a superbului cântec românesc. Dar se adună şi rămâne în remarcabilul efort de a culege, transcrie şi orchestra minunea din vocea şi instrumentele creatorului popular, un efort extraordinar, cuvântul de ordine fiind nealterarea autenticităţii fenomenului folcloric muzical.

Am încercat să-i marcăm aniversarea din 5 februarie cu o „mănuşă” aruncată cu imensă curiozitate: ce-ar fi ca însuşi maestrul să scrie despre sine?! A acceptat greu, invocând modestia îndeosebi, dar până la urmă ne-a adus în redacţie câteva pagini de manuscris. Am „transcris” cu greu textul său mărunt şi mereu adnotat, text pe care a trebuit să-l „rupem” din motive de dimensiuni. Ne oprim astăzi la o primă parte (vom reveni ulterior asupra întregului text) care evocă creşterea profesională a maestrului, truda lui pe textul folcloric, până la perfecţiunea din scenă, când aplauzele consfinţesc izbânda de a dărui lumii întreg farmecul şi inefabilul cântecului popular românesc.

Şi o remarcă: „tehnicitatea” textului scris de George Sârbu trădează rigoarea cu care folcloristul s-a „mişcat” toată viaţa sa în profesiunea pe care onorat-o pe deplin.

La mulţi ani, maestre George Sârbu! (DUMITRU TEODORESCU)

Am scris ce am auzit în sufletul meu, apoi în cel al rapsozilor populari şi apoi am văzut cartea timpului

După câteva luni de „peţit” din partea inspectorului pentru cultură al regiunii Sucea