Sunt convins că atunci când coaliţia de stânga usl-istă a venit la putere în locul coaliţiei tot de stânga centrată pe pdl, „luceferii” noii puteri nu au luat nicio clipă în calcul mai mult de o rezistenţă palidă a unor, în opinia lor, „mercenari ai lui Băse” susţinuţi din spate, de acesta: ceva intelectuali cu o rămăşiţă de loialitate, ceva cadre instalate la conducerea unor instituţii, ceva judecători şi, mai ales, procurori, ceva instituţii care trebuiau urgent castrate.

PDL-ul era la pământ – unde a şi rămas şi de unde, aşa cum arată, mai bine nici nu s-ar mai scula – ungurii erau deja împachetaţi în promisiunea unui nou ciolan, punr-iştii alergau fericiţi către mica re-unire care să-i salveze de uitarea în afara parlamentului.

De aceea - dar şi pentru că mireasa adormită se cerea de urgenţă la Cotroceni - urmând instrucţiunile propriilor consultanţi şi pe ale celor de la Răsărit (comunicate tuturor luptătorilor „anti-tiranie” direct de Vocea Rusiei) s-au şi grăbit să lase suspendate într-o realitate paralelă CCR-ul şi Avocatul Poporului şi să încerce să-l execute pe Preşedinte. Mai precis pentru că îşi imaginau că vor defila prin România ca trupele de paradă pe sub Arcul de Triumf de ziua naţională.

Având încă vii amintirile din epoca Năstase, au fost convinşi că vor avea o linişte slugarnică şi jalnică cel puţin vreo doi-trei ani, că vor putea face ce vor fără ca nimeni să-i deranjeze prea tare şi că, oricum, cei care, eventual ar bâzâi, ar fi eliminaţi sau cumpăraţi cu uşurinţă. Ocupaţi cu mişmaşurile politice – că despre persoane ocupate „pe bune” cu politica în partidele din România greu de vorbit – mai marii şi mai micii usl-işti au uitat să ia seama şi la viaţa reală. Ceva de genul: ce salariu are un profesor, un doctor, cât costă un kilogram de carne, un ou, trei morcovi, portocalele, întreţinerea etc., care subminează ori