Acum numai 85 de ani, la 5 februarie 1928, chimistul german Adolf Windaus reusea sa sintetizeze pentru prima oara ergocalciferolul, respectiv vitamina D.
Este vorba de acea vitamina care, sub toate formele ei, are un rol esential in metabolismul calciului si al fosforului, determinant in formarea tesutului osos in organismul uman.
Pana la descoperirea grupului de vitamine D si pana la fabricarea lor industriala, rahitismul era frecvent pe toate contientele, determinand prezenta unui mare numar de handicapati, incapabili sa se deplasaze independent.
O anumita forma a vitaminei D este produsa de piele, sub actiunea razelor solare, alte forme provin din alimente, dar pana la sintetizarea ei in 1928, administarea pe cale medicamentoasa era imposibila, potrivit Infoniac.
Generatiile vechi isi amintesc poate ca, in copilaria lor din anii '30, li se recomanda sa inghita neplacuta untura de peste, ca mijloc preventiv impotriva rahitismului.
Se cunosteau proprietatile preparatului, dar dozarea se facea empiric, pacientii il sportau foate greu si - mai ales - un tratament individualizat era apoape iposibil.
Astazi, vitamina D se administreaza atat medicamentos, cat si prin alimente. Efectele vizeaza multe domenii: stimularea si protejarea sistemului osos, incetinirea imbatranirii, prevenirea unor forme de cancer, tratamentul bolii Crohn, incetinirea declinului cognitiv la varstnici si multe altele.
Desi, urmare a sintezei efectuata acum 85 de ani, astazi vitamina D se poate administra prin pastile, injectii, siropuri, este recomandat aproape totdeauna un tratament mixt, prin folosirea simultana a alimentelor bogate in complexul de vitamine D.
Poate merita sa amintim principalele alimente bogate in grupul de vitamine D (micrograme la 100 g aliment):
Untura de crap: 25.000
