Nici nu s-a uscat bine cerneala de pe Raportul Comisiei Europene, că o nouă ştire a ajuns în peisajul nostru mediatic: „Bătrâna Anglie” se teme de românii şi de bulgarii, care prin 2014 se pregătesc de invazie.
O nouă „Bătălie a Angliei”, mai paşnică decât a germanilor din al doilea război mondial, se pregăteşte să înceapă. Ca şi atunci, când faţă de pasivitatea aliaţilor, apăruseră afişe cu soldaţi britanici privind dispreţuitor peste Canalul Mânecii, pe care scria „Very well alone!” - Foarte bine, singuri! şi acum urmaşii lui Churchill şi-au şoptit în barbă ”O să-i oprim noi singuri”!
Nu la Bucureşti se câştigă alegeri promiţând că vor fi trimişi imigranţii acasă, ci la Paris, cum voia Nicolas Sarkozy (fost preşedinte francez, sau nu vi se pare o funcţie serioasă?) sau la Haga, unde o mână de extremişti au forţat guvenul Olandei să nu ne accepte în Schengen. Cum să interpretăm noi, muritorii de rând, bancurile comicilor francezi referitoare la „salutul românesc” sau recentele „invitaţii” ale britanicilor, adresate românilor şi bulgarilor să stea acasă?
Cum deja, colegii mei au mai prezentat deja exemple de români celebri care au încercat să înmoaie inima „Perfidului Albion”, nu o să insist asupra lor. O să spun că şi ei şi noi am avut un trecut glorios. Budicca regina lor, Decebal, regele nostru, cu acelaşi curaj i-au înfruntat pe romani, chiar dacă au fost înfrânţi. Şi unii şi alţii au cunoscut „sigiliul Romei” şi să mai spunem că încă de pe vremea împăratului Hadrian, în Britannia romană fusese cantonată o unitate auxiliară romană compusă din daci.
Chiar dacă, după retragerea legiunilor romane, destinele celor două popoare aveau să urmeze cursuri diferite, britanicii să aibă un imperiu în care soarele să nu apună niciodată şi noi să rămânem la Porţile Orientului „unde totul e posibil”, fiecare şi-a păstrat mândria şi blazonul cum a ştiut m
