Politicienii de la putere pot să-şi vadă liniştiţi de treburi-eventual, de afacerile cu statul-, iar cei din opoziţie pot rămâne adânciţi în somnul care i-a cuprins imediat după alegeri. În locul lor, în arena publică au intrat jurnaliştii, dintr-o parte şi din cealaltă, care se luptă acum pentru exterminarea reciprocă.
Raportul pe justiţie, publicat săptămâna trecută de Comisia Europeană, a conţinut numeroase lucruri importante, dar, culmea, atenţia publică a fost direcţionată, de cea mai mare parte a mass-media, către domeniul unde se pot schimba cele mai puţine lucruri: presa românească.
După cum singuri s-au exprimat, autorii raportului MCV au încercat doar „să atragă atenţia asupra rolului mijloacelor de informare în masă” şi să remarce că „au existat presiuni asupra sistemului judiciar”. Experţii şi-au manifestat totodată “unele îndoieli cu privire la eficacitatea activităţii de supraveghere desfăşurată de Consiliul Naţional al Audiovizualului. Situaţia sugerează necesitatea unei revizuiri a normelor existente pentru a garanta faptul că libertatea presei este însoţită de o protecţie corespunzătoare a instituţiilor şi a drepturilor fundamentale ale persoanelor, precum şi pentru a pune la dispoziţie măsuri reparatorii eficiente”, mai scrie în document. De asemenea, se recomandă “revizuirea standardelor existente pentru a se garanta existenţa unor mijloace de informare în masă libere şi pluraliste”.
În esenţă, cam asta este tot ce vor occidentalii de la noi în domeniul presei.
Nu se vorbeşte despre entităţi private, precum Antena 3 sau Evenimentul Zilei (în acest context, scrisoarea trimisă de Victor Ponta acestui cotidian, referitoare la presupusa “presiune directă asupra justiţiei” nu poate fi decât o glumă proastă) iar singura instituţie menţionată explicit în raport este Consiliul Naţional al Audiovizualului.
Cu alte cuvinte,
