Când în celulele ficatului se acumulează grăsimi şi acestea nu se mai elimină, îşi face apariţia o boală cunoscută sub numele de „ficat gras”. Află în continuare cum se manifestă ea şi de ce trebuie tratată.

Nu are simptome

Steatoza hepatică, aşa cum este denumit medical „ficatul gras”, este foarte frecventă la adulţi. Statisticile estimează că până la 20% dintre adulţi au „ficat gras”, însă numărul lor ar putea fi mai mare, pentru că steatoza nu dă, de obicei, niciun fel de simptome şi este diagnosticată doar la analizele de rutină. Dacă există, simptomele sunt vagi: oboseală, rezistenţă scăzută la efort, uşoară durere în zona ficatului. Testele sanguine pot semnala valori crescute ale unor enzime hepatice atunci când în ficat se acumulează grăsimi, iar o ecografie abdominală va arăta un ficat mărit în dimensiuni. Un diagnostic cert se poate pune doar după efectuarea unei puncţii hepatice.

Obezii, diabeticii şi hipertensivii, categorii de risc

Ficatul joacă un rol foarte important în descompunerea şi eliminarea grăsimilor din organism. Uneori, acest proces al metabolismului se dereglează şi grăsimile se acumulează în celulele ficatului, care nu vor mai funcţiona corect. Nu se ştie exact ce anume duce la apariţia „ficatului gras”, dar s-a constatat că boala are o frecvenţă mai mare la anumite categorii de persoane. Potrivit statisticilor, peste două treimi dintre obezi şi peste jumătate dintre diabetici au această problemă. Alţi factori de risc sunt consumul excesiv de alcool, hiperglicemia (glicemie mai mare de 110 mg/dl), hipertensiunea arterială şi nivelul trigliceridelor şi colesterolului peste limitele normale (care sunt de 150 mg/dl, respectiv 200 mg/dl). Dacă ambele valori ale acestor grăsimi sunt mai mari decât ar trebui, riscul de a face steatoză hepatică este de peste 90%.

Neglijat, poate duce la ciroză

Contrar opiniei gen