Obiceiurile considerate nefaste care au legătură cu somnul sunt dobândite de cei mai mulţi oameni încă din timpul copilăriei, afirmă mai mulţi experţi francezi.

Cine ar fi bănuit? Un bancher francez, în vârstă de 35 de ani, foarte bine integrat în viaţa lui profesională, activ şi angajat în ceea ce face, se teme în realitate, în fiecare seară, să meargă la culcare. Iar atunci când în sfârşit, după ore întregi de lupte interioare, se strecoară între cearceafurile patului, se simte obligat să adoarmă cu televizorul pornit, scrie lefigaro.fr.

Aurélie Meyer-Mazel, psiholog la Centrul medical din domeniul somnului şi al stării de veghe din Paris, consideră că o astfel de strategie este tipică pentru persoanele care suferă de o fobie a somnului şi a liniştii. “Obişnuiţi ai controlului, aceşti oameni anxioşi se confruntă cu o dificultate extremă atunci când vine timpul să renunţe la lumea exterioară pe care o stăpânesc, pentru a intra în lumea arhaică a nopţii, care li se pare plină de angoase. Somnul poate să semene într-adevăr uneori pentru ei cu o «mică moarte» sau cu o revenire în pântecele mamei”.

Adeseori, şi printre alte cauze, aceste dificultăţi datează încă din primii ani ai copilăriei. “S-a constatat în cadrul unui studiu precedent că persoanele care dormeau puţin când aveau între doi şi patru ani devin persoane care dorm la fel de prost şi când ajung la o vârstă cuprinsă în intervalul 8-10 ani”, a declarat pedopsihiatrul Michel Lecendreux de la Centrul pentru patologii şi tulburări ale somnului din cadrul spitalului Robert-Debré din Paris. “Am constatat că numeroşi adulţi şi-au păstrat din acei primi ani ai copilăriei o anumită vulnerabilitate în faţa insomniei”, a adăugat specialistul francez.

Cu toate acestea, la început, suntem cu toţii nişte locuitori fericiţi ai “ţării somnului”: fetuşi, apoi bebeluşi, cu toţii dormim în medie