Alzheimerul şi cancerul sunt doar câteva dintre bolile provocate de substanţele chimice din compoziţia detergentului.

Toate gospodinele care se respectă sacrifică, lunar, un procent consistent din bugetul familiei pe cel mai bun detergent, ferm convinse că doar aşa pot avea rufe curate. Nu ştiu că, de fapt, „cumpără” Alzheimer şi boli de piele, după cum au dovedit cele mai recente studii.

Substanţele chimice din de tergenţi sunt absorbite de organism prin piele şi căile respiratorii. Odată intrate în corp, îl îmbolnăvesc. E ca şi în cazul E-urilor din alimente: sunt otrăvitoare, dar ajung să fie trecute pe etichete cu denumirile ştiinţifice, aşa că aproape nimeni nu ştie ce pericol reprezintă şi ce boli induc.

Cu cât mai alb, cu atât mai periculos

În noiembrie, UE a propus interzicerea fosfaţilor în detergenţi. Dacă citim etichetele oricărui detergent de rufe ( Grand Maximo, Dero, Bonux, Persil, Ariel, Tide, Rex, Omo, Bona sau Dash), întâlnim aceleaşi ingrediente: între 15% şi 30% sufractanţi aniotici (sau zeoliţi); 5% surfactanţi neionici; agenţi de înălbire pe bază de oxigen activ, fosfaţi şi fosfonaţi; enzime, parfumuri. Detergenţii ieftini conţin LAS (liniar alchibenzen sulfonat) ce poate cauza iritaţii ale pielii la contactul prelungit; înălbitori optici (fluorescenţi) care nu albesc rufele, ci doar ne conferă percepţia de alb şi strălucire, convertind razele ultraviolete în lumină. Potrivit profesorilor de la Facultatea de Chimie Industrială Bucureşti, surfactanţii sunt „substanţe chimice care se concentrează la suprafaţă şi solubilizează materialele care au o mică afinitate unele faţă de altele”.

Experţii atrag atenţia că surfactanţii anionici (cei mai uti li zaţi) nu sunt biodegradabili, iar spuma lor e otrăvitoare şi în concentraţii mici. Alchibenzensulfonatul de sodiu – cel mai uzual surfactant se obţine din petrol. Pe lâ