Un amic pe Facebook semnaleaza un text de o rara actualitate comentand sec: Suntem la 1900. Este vorba de un fragment dintr-un studiu publicat in revista „Philologica Jassyensia”, publicatie dedicata filologilor, semnat de Luiza Marinescu. Studiul se ocupa, intre altele, de modul cum arata presa acum o suta de ani, vazuta de I.L.Caragiale. Totul ramane valabil astazi: decalajul intre media romaneasca si Occident, incapacitatea marelui public autohton de a citi corect o stire, prostia, educatia precara a jurnalistilor, tendinta de a rastalmaci si explica realitatea sau faptele diverse in cheie politica, etc, etc. Cu exceptia modernizarii mijloacelor de comunicare, constantam ca in esenta, mentalitatile nu s-au prea schimbat. Televiziunile de stiri ne amintesc mereu acest mare si trist adevar: Suntem pe la 1900.
Fragment din studiul realizat de Luiza Marinescu despre I.L.Caragiale si presa vremii:
“Personajele lui Caragiale renunţă de bună voie la capacitatea lor de înţelegere, exprimată în propriile cuvinte şi, în calitatea lor de consumatori de gazete, simt nevoia de a citi o prezentare coerentă, cât mai ordonată şi într-un text cu sens clar delimitat referitor la lumea care îi înconjoară. Temă şi variaţiuni ilustrează felul în care sunt formulate ştirile despre catastrofe, ca un fel de otravă zilnică picurată în orice informaţie din diverse ziare, care au orientări şi interese editoriale diferite. Ştirile cu veşti rele fac audienţă. Tema incendiului de la cazarma Cuza în Dealul Spirii, stins în câteva minute de pompieri şi soldaţi, despre care ziarul „Universul” scrie că nu a produs „pagube” prea „însemnate”, este reluată ca într-o compoziţie polifonică clasică de o parte din ziarele care găsesc în această ştire un punct de plecare pentru pompoasa lor opoziţie de natură frazeologică. Judecând după labirinticele fraze, în care pare că s-a pierdut logic