ANCOM a organizat o licitaţie, câştigată de UTI Systems, pentru un comparator on-line de tarife telecom (telefonie fixă, mobilă, internet). Aplicaţia va fi operaţională până la sfârşitul lunii iunie iar costul său este de 1,3 mililoane lei, din care 886.000 lei vin din bani publici. Se justifică un asemenea preţ?
Pe baza opţiunilor utilizatorilor, aplicaţia va realiza analize comparative ale planurilor tarifare disponibile pe piaţa din România pentru telefonie fixă, mobilă şi acces la internet în bandă largă, urmând să returneze, pentru fiecare interogare, un clasament al acestora din punct de vedere al preţului. În momentul afişării rezultatelor, vor fi publicate şi alte detalii relevante precum durata minimă a contractelor, penalităţi în caz de reziliere, informaţii privind existenţa unor promoţii. Cât de mult ajută asta utilizatorii?
În ceea ce priveşte alegerea unei oferte de telefonie fixă, mobilă sau de internet, lucrurile stau mult mai simplu ca în cazul unui credit. Operatorii mari se numără pe câteva degete, ofertele lor sunt disponibile pe paginile proprii de internet, comparatia e usor de facut pentru oricine (nu trebuie să mergi la ghişeu, să faci ochii mari când auzi de DAE, etc). În plus, “refinanţarea” unui contract de prestări de servicii telecom înainte de scadenţa asumată (1-2 ani) nu prea e posibilă fără costuri piperate de reziliere.
De ce costă atât de mult un program care centralizează nişte informaţii deja existente pe site-urile operatorilor? Greu de răspuns, poate doar gândindu-ne că banii publici au altă greutate. Mai mult, ce vor face cei care aleg oferta cea mai avantajoasă oferită de comparator în cazul în care după o lună apare în piaţă o promoţie imbatabilă? Se portează? Uşor de spus, greu de făcut (operatorii excelează în oferirea unor avantaje-capcană în primele luni de abonament-cel mai frecvent dublarea minutel
