Scris de Daniel Scridon - ARAD. Fotbalul arădean este mai sărac. A plecat dintre noi un OM care a ars pentru sportul rege, care a făcut din munca în sectorul juvenil un scop de a exista, de a-şi duce crucea (tot mai) grea a necazurilor adunate în familie. Avea 70 de ani.

S-a născut pe 26 iunie 1942 şi a făcut primi paşi în fotbal la echipa şcolii din cartierul Sînicolau Mic. A ajuns repede la juniorii UTA-ei, la solicitarea regretatului Nicolae „Coco” Dumitrescu. Experienţa petrecută la Gloria Arad l-a ajutat să revină în Calea Aurel Vlaicu, unde a avut şansa să joace într-o generaţie de excepţie a „Bătrânei Doamne”, alături de Coman, Floruţ, Meţkas, Ţârlea, Szucs, Koszka, Chivu, Comisar şi mulţi alţii. După trei ani a plecat la Marina Mangalia, de unde a ajuns la Minerul Anina, unde l-a avut ca antrenor pe marele Băcuţ I, fost campion cu ITA. S-a retras devreme, dar dragostea faţă de sportul rege şi ataşamentul faţă de cartierul Sînicolau Mic l-au determinat să revină pe dreptunghiul verde, la 38 ani, în echipa Libertatea, cu care a reuşit să câştige campionatul judeţean. S-a dedicat apoi antrenoratului, la Gloria Arad, prin mâna sa trecând multe generaţii de fotbalişti. De mai bine de două decenii, a coordonat activitatea Centrului de copii şi juniori de la Asociaţia Judeţeană de Fotbal Arad. Era iubit şi respectat de copii, antrenori, conducători, deopotrivă. Avea o vorbă bună pentru fiecare. Iar zâmbetul nu-i lipsea niciodată de pe buze.

Gala Sportului Arădean 2012 i-a adus singurul trofeu important din viaţă. Pentru întreaga carieră. O carieră de excepţie. S-a bucurat ca un copil că i-au fost recunoscute meritele.

Ionuţ Leac a plecat dintre noi. S-a dus într-o lume mai bună, acolo Sus, printre îngeri, pentru a juca o „miuţă” cu Dan Alexandru, Nicolae Dumitrescu, Zoltan Farmati, Otto Dembrovschi şi alte stele nemuritoare ale „Bătrânei Doamne”. @N_P