● Cosmin Perţa, Teofil şi Cîinele de lemn, Editura Herg Benet, 2012
Scriind, acum cîteva săptămîni, despre straniul roman al lui Silviu Gherman, Hîrtiile Masculului (Curtea Veche, 2012), pe care încercam să-l definesc prin mai multe sintagme la fel de ciudate (ficţiune postapocaliptică specistă, fantasy evoluţionist, distopie falică, gendermorfoză socială), aminteam şi alte cărţi greu încadrabile, scrise de tinerii scriitori, nu multe, cărţi pe care nu le voi recomanda niciodată îndeajuns: fantasy-ul (clinic, i-am mai zis eu) al lui Matei Florian, Şi Hams Şi Regretel (Polirom, 2009), foto-romanul metafizic-oniric Oase migratoare de Iulian Tănase (Nemira, 2011) sau monografia poematică Parohia de Dan Coman (Cartea Românească, 2012). (Fac aici o paranteză pentru a remarca, o dată în plus, faptul că, în ultimii trei ani, tinerii scriitori şi-au subintitulat în fel şi chip cărţile de proză; astfel am avut „supraroman“ – Maria Manolescu, Ca picăturile de sînge pe linoleumul din lift; „superRoman“ – Stoian G. Bogdan, Nu ştiu cîte zile; „rockman“ – Mihail Vakulovski, Tovarăşi de cameră; „roman playlist“ – Mihnea Blidariu, Playlist; „roman în versuri“ – Caius Dobrescu, Euromorphotikon; „povestiri ultimative“ – Adrian Buzdugan, Capela excomunicaţilor; sau „povestiri aberantastice“ – Liviu Drugă, Ceasornicarul dansator.)
DE ACELASI AUTOR Ce-a vrut să spună autorul Zădărnicie Femeia de pe tavan SF vs comunism Cel mai proaspăt venit în categoria prozatorilor, să le zicem, new weird – gen dezvoltat în ultimul deceniu prin mixul de fantasy, steam-punk, literatură speculativă ş.cl. –, cu relativ aceeaşi detentă stilistică şi imaginar poematic precum Iulian Tănase şi Dan Coman, este Cosmin Perţa. Doar că poetul şi eseistul Cosmin Perţa nu se află deloc la prima ispravă de acest fel în proză. În 2007 a publicat romanul Întîmplări la marginea lumii (Cartea Românească
