Aoleo, vine UE şi ne închide presa noastră minunat de liberă şi de integră! Ce ne facem, fraţilor? Şi mai vine şi USL, această gaşcă nelegitimă, că totuşi o treime din votanţi nu au votat cu ei, şi vrea să ne schimbe proiectul de reformă al Constituţiei, să ne interzică traseismul, nu se poate ! S-a închis în sfîrşit mizeria de televiziune a lui Dan Diaconescu, căreia ne-am simţit superiori atîta vreme, repede să-l invităm la ale noastre şi să-i dăm fotoliu permament! În plus, unii ridicoli îşi permită să pună în discuţie, fie pro, fie contra, situaţia Preşedintelui, ce oroare! Nu au aflat că doar preşedintele are dreptul să declare că medicii omoară un bolnav din trei, că profesorii lucrează pe săptămînă cît el într-o zi, şi că toţi cei cu studii superioare se opun reformelor, alţii nu au voie să-l discute pe el, deşi persoana a treia e singura autorizată, tot doar el are exclusivitatea referirii la sine!

Plouă cu dintr-astea, deşi nu am timp azi decît de primele două, başca un pic de ICR pentru cunoscători. Să încep cu isteria că ne cere Bruxelles o lege a presei, deşi ei au spus doar să ne revizităm cadrul legislativ. De ce ne temem? S-a întîmplat în vreo altă ţară ca această neobosită duşmană a libertăţii de expresie, Comisia Europeană, demascat mai nou la noi ca un organism nedemocratic şi neales de cetăţeni, spre deosebire de parlamentarii europeni (Becali, EBA, etc) sau români (Ion Stan, Monica Iacob Ridzi) să pună lacătul pe televiziuni şi gazete? Recunosc, ar fi un dezastru ca aceste nesecate organe de informare şi culturalizare autohtonă să fie suprimate, lăsînd mari valori autohtone, de la Daniel Barbu la Codrin Liviu Cuţitaru şi de la Mugur Ciuvică la Ion Cristoiu în tragica imposibilitate de a revărsa înţelepciunea lor asupra poporului. Dar nu e cazul, Comisia a mai intervenit doar cînd în Italia un monopol privat depăşea orice limită, sau cînd