Locuitorii fiecărei zone a României au anumite etichete care dăinuiesc de zeci sau sute de ani, iar bănăţenii erau văzuţi ca mândri, gospodari, ambiţioşi şi... zgârciţi. Sau economi, în funcţie de cine face afirmaţia.

Rădăcinile mândriei bănăţene, cea mai cunoscută "etichetă" a locuitorilor din această zonă, pot fi găsite încă de acum sute de ani. "Bănăţeanul este mai econom, dacă vrei, pentru că a trebuit să plătească biruri tuturor imperiilor care au trecut pe aici de-alungul secolelor. După venirea habsburgilor, a învăţat să se chivernisească, să nu arunce banul aiurea, unii au învăţat chiar să strângă, la 1919 era cea mai bogată regiune din ţară. Asta s-a întâmplat şi în alte locuri, doar că regăţenii şi moldovenii erau mai deschişi, nu erau atât de preocupaţi să strângă", este de părere istoricul Ioan Haţegan.

"După colectivizare, fiind o zonă mai productivă, în Banat se puteau face mulţi bani, iar oamenii puteau să şi pună deoparte, oamenii simpli, nu vorbesc de orăşeni. Unii or fi zgârciţi, dar majoritatea sunt economi, sunt atenţi să plătească întâi dările la stat, apoi pun deoparte şi pentru ei, dacă le mai rămâne. Banatul a ajuns un El Dorado pentru toate regiunile româneşti, pentru că nu ştiu dacă există bănăţeni în toate zonele ţării, dar în Banat găseşti oameni din toate regiunile ţării", mai spune doctorul Haţegan.

Când a apărut deja celebra vorbă "Banatu-i fruncea", locuitorii zonei chiar aveau cu ce să se laude. "Vorba asta a apărut acum aproximativ 100 de ani, însă populaţia de acum 100 de ani nu mai există. Acum, bănăţenii sunt minoritari în Timişoara, iar în întregul Banat cam jumătate din populaţie mai e bănăţeană. Asta înseamnă că primenirea repetată a populaţiei a adus acestei zone un aflux de sânge nou, atât din punct de vedere genetic, cât şi din punct de vedere economic şi social, pentru că mulţi dintre