Cu indulgenţa toantă cu care ne tratăm de zeci de ani conducătorii, vom cădea iarăşi de acord că una se spune în campania electorală şi alta se petrece în realitate când oamenii se văd cu sacii în căruţă, ba mai mult, e normal să se întâmple aşa. Am auzit argumentul ăsta de nenumărate ori, cu toată artificialitatea şi fatalismul pe care le cuprinde.
Oamenii politici prinşi cu fofârlica au o sumedenie de strategii de scăpare, deşi orice om de bună credinţă nu şi-ar mai pierde vremea să-i asculte şi i-ar cataloga direct drept mincinoşi ordinari. Unii mincinoşi preferă să spună că nu aveau toate datele, iar acum, intrând în posesia pietrei filosofale, s-au luminat şi au reevaluat situaţia. De pildă, dl. Ponta a ajuns la guvernare în mai, anul trecut, după o moţiune de cenzură adoptată de Parlament în care îl acuza pe antecesorul său, dl. Ungureanu, împreună cu tot guvernul său şi cu preşedintele Băsescu, de trădarea şi vânzarea interesului naţional, pentru emiterea unor acorduri de explorare/ dezvoltare/ exploatare a unor perimetre de către Chevron, pentru găsirea de gaze de şist. Cu o seninătate cinică, dl. Ponta spunea deunăzi că s-a răzgândit, că tema va reprezenta „o zonă de interes" pentru guvernul său, că „ideea trebuie tratată serios pozitiv", iar noua poziţie diametral opusă celei dinaintea alegerilor are de-a face doar cu considerentele pragmatice exemplificate de Polonia - pe care abia ce le-a aflat de când s-a apucat de studiat pe la guvern - unde gazele naturale se vor ieftini dacă se vor găsi zăcăminte exploatabile în şisturi şi dacă toate estimările se vor adeveri. (Între noi fie vorba, nici Polonia, nici marile companii concesionare habar n-au încă ce e cu gazele de şist acolo, despre cantităţi, posibilităţi reale de valorificare, efecte asupra mediului).
Dl. Antonescu dă dovadă, în general, de multă statornicie în ceea ce susţine. De pild