Comparaţia nepotrivită a ministrului Culturii între costurile Festivalului “George Enescu” şi ale unui kilometru de autostradă au creat, pe bună dreptate, comentarii ironice. Problemele sunt însă în altă parte.

Sigur că o asemenea comparaţie nu are sens. În “logica” sa ultimă, ar trebui să nu mai alocăm nici un leu pentru cultură până nu terminăm toate autostrăzile patriei, ceea ce e o prostie. Dl ministru a avut lipsa de inspiraţie să facă această comparaţie, ceea ce i-a pus în umbră celelalte afirmaţii: de pildă aceea că Festivalul “George Enescu” “este prioritatea numărul unu pe acest an” şi “va avea o desfăşurare mai monumentală decât oricând”. (Mă rog, e discutabil dacă adjectivul “monumental” poate fi folosit la comparativ, dar am înţeles ideea...).

Dl ministru a mai spus ceva (tot pe bază de comparaţie) care i-a adus reproşuri: “dacă o ţară ca România îşi poate permite ceea ce SUA, Franţa, Germania încă nu s-au gândit că îşi pot permite”. Ba da, s-au gândit, dar problema nu e dacă “îşi permit”, ci dacă au nevoie. Ţările menţionate de dl ministru nu au nevoie să organizeze şi să finanţeze din bugetul central al statului un festival de acest gen pentru că au zeci şi sute de festivaluri asemănătoare finanţate în alte forme: prin contribuţia unor fundaţii private, cu sprijinul comunităţilor locale sau regionale etc. Apoi, SUA nu au nici măcar un minister al Culturii, ci doar un fond public, la nivel federal, pentru susţinerea artelor (şi nici acela de foarte multă vreme, tradiţia americană fiind aceea că artele sunt sprijinite din fonduri şi iniţiative private). În Germania, cultura este susţinută în primul rând de land-uri şi abia apoi de ministrul Federal (ca să nu mai vorbim de marile fundaţii germane). Chiar şi Franţa, cu care ne comparăm de obicei, şi-a descentralizat de ceva vreme politicile şi atribuţiile în materie de cultură. Există sut