- argument -
Ieri – străduţele dulci. Cîrciumioare, frizerii, zarzavagii ambulanţi. Plimbări, discuţii, tihnă.
Azi – bulevarde. Străzi gri. Baruri, saloane de hair-styling, supermarketuri. Fugă, smartphone-uri şi tablete. Aglomeraţie.
Între ieri şi azi, timpul este o prăpastie. A adus cu sine un blestem, o metamorfoză. A distrus. După care a reclădit, transformînd. Mahalaua a devenit ghetou. În cartierele „muncitoreşti“ – construite pe ruina fostelor mahalale – au apărut blocuri, un soi de „turnuri de fildeş“ în care oamenii s-au refugiat, de nevoie, reinventîndu-se, la rîndul lor. Comunitatea s-a destrămat şi, în încercarea de a se adapta, şi-a schimbat radical personalitatea. Jovialitatea a dispărut, culorile s-au estompat, aromele s-au risipit. „Vecinii de gard“ au devenit „vecini de bloc“, iar orizontala mutată pe verticală a schimbat şi raportul relaţiilor dintre ei. „Bîrfa“ de mahala a devenit „rîca“ de bloc.
„Gentrificarea“ s-a produs la toate nivelele, forţat, printr-o ruptură.
DE ACELASI AUTOR Cine şi ce ne mai învaţă? Lecturi din subterană Cine ne reînvaţă viitorul? De la şnur la glamour Astăzi, mahalagismele au rating. Pe stradă, în politică şi, în mare parte, în mass-media. Mahalagiul de ieri, cel fără pretenţii multe, a devenit azi lider, prin vocea tare şi cuvintele deloc subţiri, iar mahalagismele sale – ştiri de importanţă naţională. Aplecăm urechea zilnic, vrînd-nevrînd, la această nouă mahala care azi „se dă“, căci „se cere“.
Dosarul de faţă vorbeşte şi despre acea inocenţă a copilăriei – probabil văzută, prin comparaţie, uşor idilic –, dar şi despre bătrîneţea urîtă a societăţii urbane care n-a ajuns să treacă prin etapa de maturizare necesară, cît să-i permită firescul. Semnatarii articolelor scriu şi despre maidanul pierdut, viaţa de mahala care, în lipsă de altceva, este uneori improvizată pe capota unei maş
