Nu voi raspunde mizeriilor proferate in “Observator Cultural” (OC), explozii sordide cu scopuri atat de evidente incat ar trebui sa fii complet orb sa nu le observi. Ma intereseaza (si cred ca nu doar pe mine) motivatiile acestui torent de imunditii. De ce acum? De ce eu? Trei numere la rand (doua aparute, al treilea anuntat), numeroase articole, forumuri impregnate de o ura viscerala, editorialul lui Simonca etc, de ce aceasta risipa de energie, de ce atata patima demolatoare? Detin eu vreo functie in Romania care sa explice (nu sa justifice, ma grabesc sa adaug) o campanie de acest gen? Apar eu la televiziuni? Se fac cu mine interviuri la vreun post de radio? Nimic din toate acestea. Eu cred ca este ceea ce se numeste un caz paradigmatic de character assassination, motivat strict politic. Sursa: Codrin Prisecaru

Tema merita examinata cu atentie. Nimic, dar absolut niminc din ceea ce ofera RCC drept evidente incriminatoare nu e nou. Citatele decontextualizate au aparut in repetate randuri, in chip obsesiv, in “Romania Mare”, “Tricolorul”, “Jurnalul National”, "Atac la persoana", in texte de Adrian Majuru in “cotidianul” nistorescian, pe blogurile unor Victor Roncea, Ilarion Tiu, in interventiile unor Ion Coja, Mihai Pelin, Petru Romosan etc

Inca in 1984, Securitatea i-a trimis directorului Departamentului Romanesc al “Europei Libere”, istoricul Vlad Georgescu, (evident ca un “dar” anonim), fotocopii cu exact acele citate. Plicurile veneau din Romania. Cine avea xerox? Cine avea interes sa ma delegitimeze? Asemenea “informari anonime” soseau anual ori chiar mai frecvent. Daca Radu Calin Cristea, fost jurnalist la RFE in anii 90, doreste sa vada acele infamii, o poate face cercetand arhiva postului de radio. Ar constientiza, poate, daca mai are o urma de cinste in el, ca nu face decat sa repete, adusa la zi, o partitura compusa de Securitatea lui Ceausescu.