Spre sfârşitul anului trecut, prozatoarea britanică J. K. Rowling a lansat – la nivel mondial, simultan – romanul Casual vacancy, în versiunea românească Moarte subită (Editura Trei, 2012, traducere de Constantin Dumitru-Palcus), cu o copertă cu grafică identică celei din ediţia originală. La fel ca în cazul apariţiei succesive a celor şapte volume din seria fantezistă Harry Potter, publicaţiile de mare format semnalează noul roman şi emit aprecieri în general favorabile, majoritatea remarcând, de această dată, abilitatea prin care autoarea trece de la o materie onirică la un conţinut cu tendinţele prozei psihologice şi cele ale romanului social. În textul cărţii reţinem menţiunea că elementele care compun substanţa cărţii se articulează în preajma anului 2008, prin urmare chiar în zilele noastre, în orăşelul Pagford, o localitate distopică imaginară, pe care autoarea o plasează undeva în West Country, în găvanul întunecat al unor dealuri, pe malurile râului Orr. Locuitorii trăiesc în case cu alură victoriană, se cunosc toţi între ei şi axul central al evenimentelor îl reprezintă congregaţia aşezării adunată în jurul parohiei St. Michael and All Saints, cu biserica ei străveche şi arborii săi de tisă. Recunoscută pentru scriitura meticuloasă şi o anumită simetrie a mişcării evenimentelor din romanele anterioare, autoarea menţine aceste trăsături şi în recentul roman, la care adaugă preocupările obsedante ale curentelor New Age, precum şi nuanţări foarte clare ale unor aspecte din literatura feminismului modern. Într-un vechi orăşel englez, unde viaţa pare aşezată şi conformistă, relaţiile dintre cetăţeni – calme şi politicoase, iar tendinţele şi dezvoltările citadine – previzibile şi bine orientate de cutume şi norme ferme, situaţia nu este aşa cum arată la suprafaţă, ci este marcată de o reală complexitate şi zdruncinată de zbateri subterane de