Născut în 1804, în satul Valea Loznei, sălăjeanul Maftei Pop a numărat 148 de ani pe fusul timpului, fiind cel mai longeviv român. A prins revoluţia lui Tudor Vladimirescu, a fost contemporan cu Titanicul, a cunoscut Războiul de Independenţă şi cele Două Războaie Mondiale şi a trăit încă 5 ani după abdicarea Regelui Mihai. Înalt şi “voinic cât doi bivoli”, la 120 de ani Maftei Pop căra în spate, pe distanţe de 2-3 kilometri, grinzi de 12 metri lungime şi mânca precum trei la un loc. Nu a fost bolnav niciodată şi nici pe însurătoare nu a pus mare preţ, ceea ce – susţineau specialiştii care l-au privit ca obiect de studiu – ar putea fi o explicaţie pentru longevitatea sa.
Localnicii din Valea Loznei nu-şi mai amintesc de Maftei Pop, nu l-au cunoscut nici măcar din poveştile spuse de bunicii satului, iarna, la gura sobei. S-a născut cu două secole în urmă, în 1804, şi a bifat în Catastiful vieţii nu mai puţin de 148 de ani, stingându-se în 1952, în localitatea Osoi din judeţul Cluj. Viceprimarul comunei Lozna, Alin Pocol, nu a auzit, însă, de existenţa lui Maftei Pop, fiind surprins să afle că în comuna de pe malul Someşului s-a născut şi a trăit cel mai longeviv român. Nici secretarul comunei, Mircea Rus, nu deţine nicio dată despre Maftei Pop, deşi a aflat recent despre povestea sa. „Am aflat de curând despre el, chiar am vorbit şi eu cu oamenii din Valea Lozniei, dar nimeni nu îşi aminteşte nimic. Şi nici documente nu sunt”, a declarat Mircea Rus.
Uitat de localnici, trăieşte doar în cărţi
Dacă Maftei Pop a dispărut demult din conştiinţa celor din comuna natală, el continuă să existe într-un studiu publicat de academicianul C.I.Parhon. Paginile vechii cărţi spun că sălăjeanul trăia de cele mai multe ori izolat, preferând viaţa sub cerul liber. Lucra ca zilier şi gospodarii pentru care muncea îi ofereau din când în când, pe vreme rea, un loc de do
