În următorii 15 ani, la nivel mondial și cu implicații profunde pentru România, este de așteptat ca energia – mereu ea! – să ofere o schimbare spectaculoasă a raporturilor de forțe economice, să promoveze importante progrese tehnologice și noi descoperiri, să impulsioneze dinamica între guverne, să determine politici publice importante (uneori protecționiste, în funcție și de alte interese strategice) și să genereze prosperitate pentru națiunile avantaje geologic, pentru cele cu poziție geografică strategică și pentru cele implicate activ în jocul politic al alianțelor energetice. Ce vedem în față? Care sunt tendințele în domeniul energiei la nivel mondial, care este poziționarea României față de noile dezvoltări, care sunt atuurile noastre în acest domeniu și care ar trebui să fie răspunsurile optime pe care le putem da în așa fel încât să beneficiem de aceste schimbări? Întrebări la care vom încerca să răspundem pe par­cursul unui serial de articole dedicate sectorului energetic. În acest prim articol, vom începe prin analiza tendințelor energetice mondiale, urmând ca în articole succesive să restrângem aria de analiză până la situația și interesele României în acest domeniu fundamental pentru dezvoltarea noastră economică și politică. Ultimele estimări arată că în următorul deceniu cererea mondială de energie va crește cu aproximativ 30% față de anul 2010. O scurtă analiză a tipurilor de energie ce vor fi cerute de piața mondială în următoarea perioadă arată că, fără îndoială, starul creșterii consumului va fi energia electrică. Până aproape de jumatătea acestui secol, generarea de energie va ajunge la 40% din consumul mondial. Din acest punct de vedere, dezvoltarea infrastructurii de transport este și pentru România prioritară, întrucât agenda dezvoltării acestei infrastructuri în țara noastră a fost mereu clamată, dar distanța dintre voință și putinț