Achiziţionarea autoturismelor second-hand ridică din ce în ce mai mult semne de întrebare din partea românilor care optează pentru o maşină de peste graniţe. Până la destinaţie, autoturismul trece, mai întâi, de la vechiul proprietar la dealer, ulterior de la dealer la şoferul unei firme contractate să aducă maşina în ţară, ca abia apoi să revină noului proprietar. Aceste legături între vechiul şi noul proprietar pot suferi modificări serioase, mai ales în cazul maşinilor furate. În asemenea situaţii, maşina cunoaşte mult mai mulţi intermediari, ascunzând numele celui care a sustras autoturismul, cel mai probabil, din altă ţară, şi pe care oamenii dau banul cu bună credinţă.

Piaţa auto intracomunitară este ca un joc de loterie. Unii au norocul să găsească maşini bune la preţuri reduse, în timp ce alţii plătesc o avere pe ceea ce se dovedeşte a fi, de fapt, un hârb, o rablă. Doar că până şi această a doua varianta este mai bună decât să dea peste o maşină furată.

Oamenii legii atrag atenţia populaţiei în nenumărate rânduri să nu cumpere produse la preţuri sub nivelul pieţei şi să se gândească de două ori atunci când li se propune un altfel de târg avantajos. Dar puţini sunt cei care iau seama la aceste sfaturi, majoritatea crezând că a prins peştişorul de aur.

Din păcate, legea nu ţine cont de faptul că proprietarii au pus banii în mâna vânzătorului pentru o maşină furată. Imediat ce se certifică faptul că autoturismul este dat în urmărire ca fiind furat, maşina este indisponibilizată de poliţişti până la finalizarea cercetărilor. Doar că şi după încheierea investigaţiilor, cumpărătorul rămâne cu buzele umflate. Odată descoperit primul păgubit, proprietarul de la care a fost furată maşina, oamenii legii îi restituie acestuia prejudiciul.

Noul proprietar, dacă mai poate fi numit în acest fel, trebuie să-şi recupere banii plătiţi pe autoturi