De-a lungul existentei sale, omul si-a cautat leacul impotriva bolilor care-l chinuiau nu numai in natura ci apeland si la alte forme de vindecare, cum ar fi descantecul, care se mai practica si azi, pe la tara, mai ales de catre femeile in varsta.

Sunt oameni care, si-n zilele noastre, in loc sa mearga la medic si sa dea bani pe medicamente, prefera descantecele, si culmea, unora le este chiar de folos, lucru care se poate explica usor.

Mai intai, este vorba de efectul placebo. Daca bolnavul este convins ca descantecul ii face bine, daca are incredere, chiar se intampla sa se faca bine.

Apoi, femeile care practica descantecele nu au scoala, multe dintre ele poate nici nu stiu sa citeasca, si totusi cunosc foarte bine plantele medicinale si stiu in ce boli se recomanda, au ceva cunostinte despre anatomia umana si cunosc bine tehnica masajului, toate invatate acasa, in familie, de la inaintasi.

Descantecul nu este smecherie si nici vrajitorie, nu are nimic de-a face cu cu ceea ce ne arata televiziunile ca practica femeile rrome, in anumite nopti, in locuri prestabilite, considerate de ele propice pentru facerea sau desfacerea de farmece.

Descantecul nu este nimic altceva decat medicina practica la inceputurile ei. Voi exemplifica cum asa si de ce uneori are chiar efecte de-a dreptul miraculoase pentru cei care nu cunosc nimic din tainele acestei practici.

Ca sa-si faca bine treaba, descantatoarea foloseste niste obiecte ajutatoare, precum apa, de regula neinceputa, adusa dimineata, inainte de rasaritul soarelui, carbuni aprinsi, plante medicinale, lumanari, icoane, tamaie, usturoi, busuioc, diferite obiecte de matal.

In timp ce maseaza bolnavul sau ii "trage" locul dureros, descantatoarea foloseste, pentru sonoritate si ritmicitate, niste "cuvinte magice", cel mai adesea neintelese de