O veste bună dată celor pentru care locul de muncă a devenit un chin și care își doresc din tot sufletul să scape de șefi și clienți, sarcini și deadline-uri, program și navetă: există alternativă.
În 2008, cu puține luni înainte de începerea crizei, Loteria Națională din Marea Britanie a lansat un loz care, deși costa cinci lire (fiind cel mai scump din ofertă), s-a bucurat de un mare succes. Norocoșii urmau să primească 40.000 de lire pe an tot restul vieții, ceea ce, cel puțin teoretic, însemna că nu mai aveau nevoie să muncească vreodată. Iar aceasta pare a fi una dintre cele mai puternice dorințe ale omului modern.
Nici nu e de mirare, de altfel – în Statele Unite, de pildă, aproximativ un sfert din angajați lucrează mai mult de 40 de ore pe săptămână, iar mai mult de 20% din ei depășesc 60 de ore pe săptămână. Punând la socoteală și naveta la și de la serviciu, care ajunge în multe cazuri să ocupe două ore pe zi, rezultă că americanul contemporan muncește cu mult mai mult decât strămoșii săi din societățile preindustriale. Iar situația este asemănătoare în numeroase alte țări de pe glob. De altfel, în destule economii, salariatul mediu lucrează până în iunie sau iulie doar pentru a acoperi taxele datorate pentru respectivul an.
Pro și contra
Drept urmare, tot mai mulți angajați din lumea întreagă vorbesc în ultima vreme despre ”sclavia salarială”, se simt exploatați și, punând în balanță ceea ce câștigă și ceea ce pierd (aici cântărind greu timpul petrecut cu familia și prietenii), decid să încerce alternative la stilul clasic de carieră. Cei mai mulți devin freelanceri sau oameni de afaceri, dar, în multe cazuri, doar pentru a descoperi că șeful pe care îl urau atât de mult s-a multiplicat și a luat forma clienților și că programul fix de la birou era un răsfăț pe lângă munca la ore târzii ori în weekend.
Alții, mai puțini și