Comunicatul de marţi al BNR, făcut public după şedinţa Consiliului de Administraţie, scoate în relief mai mulţi factori ce vor însoţi corabia cu însemnele "PIB-ul României" în apele repezi ale anului 2013. Notez doi, care mi se par cei mai importanţi: riscurile şi incertitudinile. Nimic special pentru ţara noastră în această privinţă. Mai multe prognoze pe termen lung referitoare la economia globală - şi mai cu seamă proiecţia pentru viitoarele patru decenii a Clubului de la Roma - susţin că de aici încolo, pentru multă vreme, tovarăşii de drum ai creşterii economice vor fi riscurile şi incertitudinile. Problema locală a României e alta: cum va reuşi economia noastră să-şi organizeze călătoria în aşa fel încât să obţină un PIB sănătos şi cu un ritm de creştere sustenabil.

De unde plecăm? De la un tabloul general nu tocmai confortabil. Un tablou împărţit în două. O parte activă: un şuvoi curgător de oameni muncitori şi performanţi, învăţând să caute reuşita, succesul în profesie, în meşteşuguri, în afaceri. Făcătorii principali de PIB. Lângă ei, o masă mare de oameni care încă mai aşteaptă " să li se dea" bani, "să li se facă" loc pe piaţa muncii, deşi nimic nu e mai greu în România decât să găseşti oameni potriviţi pentru multe dintre muncile potrivite. Măsura care ne apropie de adevăr, în faţa unui tablou cu două interferenţe şi adeseori cu lumini difuze ori cu umbre, este menţionată în amintitul comunicat al BNR: "o cvasistagnare a activităţii economice în 2012"; şi felul în care vom reuşi să înaintăm în 2013, într-un an în care nu scăpăm de "caracterul volatil al fluxurilor de capital" şi de "rigidităţi structurale în economia românească şi în corelarea creşterii salariilor cu productivitatea muncii".

Ar putea să fie forţat un salt mai viguros al PIB-ului? Răspunsul poate fi afirmativ. Cu o condiţie însă: dacă s-ar obţine o creştere economică susten