Aşa, dle Ghimpu, nu vă lăsaţi murdărit, murdăriţi-vă singur. Ne-aţi convins, sunteţi în stare să o faceţi şi fără ajutorul nostru, al jurnaliştilor. Iar noi, ca să nu vă mâniem, cuminciori, ne-om apuca să scriem despre floricele colorate, păsărele zglobii, cântecele frumuşele! Ah, da, şi despre vaci mulgătoare şi găini ouătoare, ca să nu-l supărăm nici pe başcanul Găgăuziei Mihail Formuzal.
Ce frumoasă ar fi viaţa noastră dacă n-ar exista presa! Ar umbla toţi oamenii zâmbitori, cu chipuri luminoase, radiind de fericire. N-am avea niciun motiv de supărare, nu ne-ar şoca nimic, nimeni n-ar semăna panică, nu ne-ar băga în sperieţi.
Dar ce sfinţi în carne şi oase ar părea politicienii de toate culorile! Ar putea face nestingheriţi orice măgărie, ar putea îndruga verzi şi uscate cât le pofteşte inima, ar putea băga mâinile până la umăr în buzunarele statului... Totul fără teama că vreun „cumpărat şi răscumpărat“ i-ar da la gazetă sau i-ar arăta în toată splendoarea la TV.
De ce să stresezi bietul popor cu ştiri negative, când viaţa şi aşa ne rezervă destule încercări? Oare îl faci pe moş Vasile mai fericit dacă îi spui că primarul pe care l-a votat ca pe un băiat de treabă a vândut pe ascuns pământurile satului? Sau la ce bun ar fi să ştie pensionarii că banca unde şi-au pus la păstrare bănuţii, fiind siguri că-i cea mai de nădejde pentru că-i a statului, are mari probleme şi că nişte şmecheri ar vrea să pună mâna pe ea? Şi de ce, mă rog, să ştie chiar toată lumea că un ditamai lider de partid şi mare om de stat goneşte ca la Formula 1 pe şosele? Dar chiar credeţi că oamenii simpli nu pot dormi noaptea dacă nu-i bombardezi zilnic cu ştiri despre starea proastă a spitalelor, şcolilor, drumurilor etc.? Fiţi serioşi, nu moare nimeni de curiozitate dacă nu află că ţara este condusă de nişte oligarhi penali şi nişte oameni mărunţi, dar cu apetit mare p
