În urma generalului, doctorului și impostorului Ioan Sîrbu, faptele se înșiruie ca niște cadavre, al căror parfum, adus de vînt, se întoarce, proustian, de dincolo de mormîntul judiciar în care sînt îngropate. În decembrie 2008, cînd era comandantul Spitalului Militar Central, Ioan Sîrbu a căzut la înțelegere cu firma Radius Medical să facă niște profit pe seama pacienților de la stat. Ideea era ca Radius Medical să aducă în incinta SMC un echipament Pet CT ultimul răcnet, capabil să detecteze tumorile, iar spitalul să-i trimită pe pacienți la investigații private, pe bani mai mulți. Acest tip de echipament nu exista în dotarea SMC, iar posibilitatea teoretică de a oferi bolnavilor aceste investigații, fie și la un preț mai mare, părea rezonabilă. Sîrbu a tras sforile în așa fel încît Radius Medical să dobîndească, printr-un procedeu profund românesc, un spațiu de 377 de metri pătrați în curtea SMC, spațiu constînd, pe vremuri, dintr-un amfiteatru și cîteva laboratoare. Era, care va să zică, primul caz în care o entitate civilă se stabilește în sînul unei unități militare, fără ca la Ministerul de Război să fie spînzurat cineva. Dar ăsta e doar începutul unui șir de întîmplări care aveau să intre în biografia magică a lui Sîrbu cu titlul NUP.
Instituțiile de stat au, se știe, un preț minim stabilit prin lege, sub care nu pot închiria spații. Ei bine, Radius Medical a plătit către SMC o chirie de 8 lei pe metrul pătrat, adică vreo 3.000 de lei pe lună. Să amintim că un aparat de cafea e taxat cu 300 de lei pe metru pătrat și să ne vedem de ale noastre.
În momentul acțiunii, Spitalul Militar avea în funcțiune două computere tomograf și un aparat de rezonanță magnetică (RMN). Practic, șansele bolnavilor de a afla cît mai au de trăit erau bunicele. Dar, ca să funcționeze planul cu Radius Medical, era nevoie ca aparatura spitalului să moară. În august 20
