Câteva ONG-uri româneşti nu văd cu ochi buni sprijinul financiar acordat de Stat către culte, motiv pentru care au adresat Parlamentului o scrisoare prin care solicită oprirea finanţării cultelor religioase. Este dreptul dumnealor, desigur, dar mă întristează şi mă obosesc găselniţele oferite drept argumente.

Înainte de toate, printre aceste ONG-uri remarc unele care de ani buni se luptă cu prezenţa religiei şi a Bisericii în spaţiul public. Probabil că ne mai aducem aminte de sforţările acestora în privinţa simbolurilor religioase în şcoli sau prezenţa orei de religie în învăţământul public. Însă argumentaţia nou întrebuinţată mi se pare mai mult o găselniţă a acestor organizaţii în lupta pentru susţinerea ateismului. Să ne apropiem cu atenţie de aceste motive.

1. Principalul argument este cel al laicităţii Statului Român. La prima vedere, aceasta presupune că Statul nu ar trebui să aibă nici o legătură financiară cu Cultele. Dar asta se întâmplă numai dacă nu cunoşti exact semnificaţia termenului în cauză. Derivat din grecescul laos termenul semnifică nici mai mult nici mai puţin decât poporul, altfel spus comunitatea de cetăţeni. Mai spre zilele noastre termenul a căpătat un nou sens, anume acela de a desemna o separaţie între simpli cetăţeni şi slujitorii sacramentali ai Cultelor, desemnaţi prin termenul cler. Această separaţie nu are nici o legătură cu cererea in cauză, din simplul motiv că mulţi din cetăţenii acestei ţări sunt şi membrii unui cult. Pe cale de consecinţă, dacă bugetul unei ţări este destinat folosului cetăţenilor, de bună seamă că el trebuie să ia în calcul şi apartenenţa religioasă la un cult, proporţional cu această apartenenţă.

2. Tocmai de aceea, legile româneşti prevăd clar sprijinul financiar pe care Statul îl acordă cultelor. A cere Parlamentului stoparea finanţării presupune îndemnul la comiterea unei ilegalităţi. Cât p