Asistam la o operatiune sistematica a actualei puteri de demolare a credibilitatii nu doar a raportului MCV, ci si a vocilor institutionale critice din Occident.
De vreo zece-doisprezece ani reformele, atatea cate au fost - in cea mai mare parte doar la nivel formal, au fost impuse in Romania din exterior. De la Bruxelles sau de la Washington. Iar principalele parghii de interventie au fost mai intai rapoartele de preaderare elaborate de catre Comisia Europeana si, din 2007 incoace, mult discutatul MCV. Prin concluziile lor aceste documente impuneau autoritatilor de la Bucuresti linii de conduita si obiective de indeplinit si ofereau unor actori din spatiul public, mass media, ONG-uri, munitie pentru a pune la randul lor presiune asupra guvernantilor. Faptul ca, spre deosebire de celelalte 10 tari din primul val de aderare in UE, pentru Romania si Bulgaria a ramas activ un mecanism de supraveghere de tip MCV, a reflectat la acea vreme suspiciunea, care s-a dovedit intre timp a fi una corecta, ca nici Bucurestiul si nici Sofia nu erau intru totul compatibile cu sistemul fundamental de valori din spatiul european. Asa ca, de atunci incolo, autoritatile de la Bucuresti au fost nevoite sa accepte, de voie de nevoie, acest instrument formal de presiune, cu trimitere in special la evolutiile din justitie. In toata aceasta perioada maniera in care puterea, opozitia sau mass media se raportau la critici si la recomandari a fost evident diferentiata. Spre exemplu, PNL, PSD sau partidul lui Dan Voiculescu, coagulate in prezent in USL, au utilizat adesea paragrafe din rapoartele MCV ca puncte de atac impotriva guvernelor conduse de Emil Boc. In aceste zile asistam insa la o premiera: pentru prima oara din 2000 incoace un astfel de raport redactat de Comisia Europeana este contestat in ansamblul sau. Atat la nivel politic, din zona actualei puteri - si chiar la nivel inalt
