Mi-am exprimat de mai multe ori neîncrederea în atenţia (pe care eu o consider exagerată) acordată reformei justiţiei româneşti. Eu vedeam alte priorităţi ale integrării europene: sisteme de asigurare a calităţii produselor, norme eficiente pentru protecţia mediului, proceduri simple pentru fondurile europene, mecanisme instituţionale eficiente, reprezentare transparentă a intereselor naţionale şi de grup în negocierile de la Bruxelles. Ştiam cam aşa despre hibele justiţiei rom>neşti: că îi tratează pe cetăţeni ca pe negrii de pe plantaţie, că magistraţii au salarii (prea) mari, că dau sentinţe indecent de diferite, de la o instanţă la alta, în speţe similare. Aşadar, nu mi se păreau demni de atîta atenţie publică.
DE ACELASI AUTOR Românul, tocilarul clasei Indianul de oţel Mici (şi) confuzii (Tot despre) 15 ani de integrare europeană Iată, s-a făcut daraua şi am ajuns (pentru prima oară în viaţă) într-o sală de judecată. Nimic serios: o contestaţie împotriva unui pîrdalnic de radar, pe o şosea de lîngă Tîrgovişte. Facem plîngerea contra Poliţiei, primim citaţia la proces. Prezenţa, la ora opt treizeci dimineaţa, trecute fix, la Judecătoria din Tîrgovişte. La „şi douăş’cinci“ eram acolo. A început cu o oră întîrziere. Pe hol, mizerie incredibilă. Mozaicul podelei era nemăturat şi nespălat de circa 12 ani. în ciuda afişelor care interziceau fumatul, toată lumea tutuna în draci! Cei mai nostimi erau chiar avocaţii. în micuţa lor chiţimie de cinşpe-şaişpe metri pătraţi nici nu se vedeau de fum. Lîngă ei, pe perete, un afiş mare: FUMATUL INTERZIS! Prin hol, construcţii din termopan sau PFL: un fel de birouri în care doamne (fumătoare la greu) redactau sau trăgeau la copiator acte. în plus, un soi de chioşc care vindea covrigi şi napolitane. într-un colţ, nelipsitul aparat de cafea. Totul făcea ca holul să pară un soi de labirint jegos, afumat, total neprieten
