E o perioadă în care unele cumpărături aparent banale se dovedesc, în fapt, neobişnuit de complicate. De exemplu, se întîmplă în mod firesc ca, la apropierea de adolescenţă, orice băiat să nu mai vrea să poarte dresuri pe sub pantaloni. Nu mai e copil mic şi, bineînţeles, începe să se teamă că ar putea rîde colegii de el. Afară e totuşi frig şi, cum blugii de care e nedezlipit sînt prea subţiri, soluţia ar fi să-l convingi să poarte totuşi ceva pe dedesubt, însă ceva care să nu fie dres. Şi iei drumul marilor magazine (că mici nu prea mai există), simandicoase (că simple, iarăşi, nu mai există), să cumperi acel ceva. Bineînţeles că obiectul vestimentar în cauză are şi un nume, ba chiar prea multe nume, şi poate tocmai ăsta e necazul (în urmă cu cîţiva ani, am mai povestit despre chestiunea asta, care i se întîmpla, însă, unui domn mai în vîrstă).
DE ACELASI AUTOR Bilbao şi alte neplăceri Strada mare şi fundăturile La Frumuşani - contactul dintre două lumi Dezvoltatorii Vînzătoarele magazinelor unde presupui că s-ar putea găsi aşa ceva – pe unde or fi crescut ele pînă acum, deşi toată ziua nu fac decît să vîndă chiloţi, sutiene, bustiere, colanţi sau dresuri de damă – nu cunosc aceste nume. Adică, dacă întrebi de indispensabili, rişti să-ţi arate nişte chiloţi. Bun, sigur că şi aceia sînt indispensabili omului civilizat, dar totuşi numele lor e chiloţi. Dacă faci cumva greşeala să încerci să le lămureşti rostind sinonimul hamleţi, le zăpăceşti completamente şi le vezi cum dau ochii peste cap ca şi cum ar trebui să descifreze o piesă de Shakespeare în engleză. Cele mai multe nici nu îndrăznesc să recunoască faptul că nu ştiu ce e aia. Ar fi şi un cuvînt mai neaoş, dar dacă intri la Triumph sau la I.D. Sarrieri şi întrebi de izmene, provoci un adevărat scandal. „Noi nu ţinem aşa ceva“, ţi se va răspunde prompt şi cu nasul în sus. Rămîi cu senzaţia că, şi dac
