(apărut în Dilemateca, anul VIII, nr. 80, ianuarie 2013) DEFÉCT s., adj. 1. s. cusur, deficienţă, imperfecţiune, insuficienţă, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, scădere, slăbiciune, viciu, (livr.) carenţă, racilă, tară, (pop. şi fam.) beteşug, (reg. şi fam.) hibă, (reg.) madea, teahnă, (Olt., Munt. şi Mold.) ponos, (înv.) greşeală, lichea, nedesăvîrşire, răutate. (Are nenumărate ~.) 2. s. v. anomalie. 3. s. v. patimă. 4. s. v. defecţiune. 5. adj. defectat, deranjat, dereglat, stricat, (rar) detracat, smintit. (Un mecanism, un ceas ~.) Sursa: Dicţionarul de sinonime Michael HAULICĂ O să încerc să dau un răspuns care să nu mă facă mai frumos, mai deştept, mai talentat, mai intransigent, mai principial în ochii cititorilor. Să enumerăm, aşadar:

Mi-e greu să spun Nu (doar ţi-am confirmat imediat că voi răspunde la anchetă, nu?). Ăsta chiar e un defect, nu înseamnă că sînt eu bun, ci că nu-mi evaluez ca lumea timpul şi mijloacele şi, de multe ori, ajung în imposibilitatea de a mă ţine de cuvînt.

Mi-e greu să mă abţin cînd văd că cineva îşi dă cu părerea despre un lucru pe care nu-l cunoaşte (iar eu îl cunosc din experienţă nemijlocită) şi, în consecinţă, intervin în discuţii mult prea des, pentru a nu lăsa ca impresiile false să fie luate de alţii drept adevăruri. Iar asta mă face enervant, îmi dau seama. Dar dacă nu pot să mă abţin?! Ei, încerc să nu mă mai bag, am încercat de mai multe ori să mă las de fumat (şi asta cu fumatul chiar mi-a ieşit. De două ori). Cred că şi pe mine m-ar enerva unul care, oricînd, oricum, indiferent despre ce ar fi vorba, s-ar băga cu sfaturi, cu "ascultă-mă pe mine, treaba asta e aşa, şi nu altminteri."

Mereu am tendinţa de a amîna. Aia cu "nu lăsa pe mîine..." mi-e complet străină. Problema n-ar fi atît de gravă dacă în loc să fac un lucru azi, îl voi face mîine. Dar uit. Şi nu-l mai fac. Caz particular: nu ră