* A declarat criticul Ioan Holban la Buzău, cu ocazia lansării volumului „Literatura română de azi. Poezia. Proza”
În faţa unei audienţe destul de reduse, criticul Ioan Holban a prezentat ieri la Buzău volumul „Literatura română de azi. Poezia. Proza”, „o carte de referinţă”, aşa cum a fost recomadată de către editorul Aurel Ştefanachi - directorul Editurii TIPO MOLDOVA Iaşi.
„Ca punct de pornire, cartea are, la poezie, opera lui Nicolae Labiş, iar pentru proză pe Marin Preda. S-a creat o anumită măsură a noastră faţă de literatura română de astăzi, cu toate deficienţele şi lipsurile. La urma urmei, orice punct de vedere este condamnat să fie subiectiv, însă subiectivitatea nu este, în cazul acestei cărţi, miezul lucrării. Cei 104 poeţi prezentaţi nu sunt simple portrete, ci intrări în universul lor poetic. Asta face diferenţa între Ion Holban şi ceilalţi critici care au realizat în ultimul timp alte istorii ale literaturii. Nu acceptă să treacă opera unui scriitor în trei fraze, aşa cum se întâmplă la Nicolae Manolescu. Ion Holban refuză totodată starea polemică”, a declarat editorul Aurel Ştefanachi.
Literatura s-a schimbat
La rândul său, autorul a vorbit despre ceea ce face diferenţa între cartea sa şi celelalte lucrări similare realizate de critici cunoscuţi.
„După părerea mea, istoria literaturii, în sens canonic, s-a încheiat odată cu Eugen Lovinescu. El este ultimul autor al unei istorii a literaturii în sensul de canon. George Călinescu scrie apoi o istorie literară atipică, o sinteză epică, iar după el, în această specie au apărut doar copii, o repetare aproape nesfârşită a unei neputinţe. Nu una intelectuală, ci o neputinţă dată de încercarea de a resuscita ceva ce nu mai era de resuscitat. Nu mai putea fi resuscitat acel tip de istorie a literaturii ca pe vremea lui Lovinescu, pentru că nici literatura nu a m
