"Noua Republică va începe în perioada următoare o adevărată vânătoare de creiere, de oameni inteligenţi, de oameni virtuoşi şi vrednici, pe care vrem să îi avem alături", a declarat, ieri, Florin Drăgan, vicepreşedintele filialei locale a Partidului Noua Republică.

Un demers care mi se pare lăudabil, în speranţa că va fi pus în practică. De altfel, unul dintre lucrurile deranjante la filialele locale ale partidelor a fost, de-a lungul vremii, tocmai structura de organizaţie ermetică, cu funcţii de neatins pentru activistul de rând. O carieră politică pare de neimaginat pentru cineva care pune preţ pe valori fundamentale reale. Cu o singură excepţie - PNL, unde echipa Boboc - Dănăilă i-a lăsat în ofsaid pe bătrânii partidului - jocurile politice sunt făcute după reguli care-i ţin departe pe nou-veniţi. Transferurile transpartinice au fost - cel puţin la Brăila - mai la îndemână decât ascensiunea de la bază către vârf, iar criteriile după care s-au dat fotoliile de conducere au avut, în politica locală, legătură mai mult cu greutatea portofelului ori cu greutatea portofelului tăticilor, în cazul tinerelor speranţe, şi mai puţin cu competenţele în administraţie ori comunicare, spre exemplu. Asta şi pentru că în România politica şi-a păstrat parfumul de bişniţă nouăzecistă, scopul ei fiind mai curând parvenirea individuală şi de grup şi mai puţin împlinirea binelui comunităţii, după cum spera Aristotel cu mai bine de 2000 de ani în urmă.

Revenind la Partidul Noua Republică, trebuie spus că formaţiunea lui Florin Drăgan are toate şansele să devină, pe plan local, principala voce a opoziţiei, în condiţiile în care PDL pare un mut paralizat într-o poziţie ridicolă, ultima ieşire memorabilă a democrat liberalilor fiind demersul penibil de a-i apăra generalului Bădălan titlul de cetăţean de onoare, în cadrul CLM Brăila, prin vocea consilierilor Fuse